Lepiota hystrix sin. Echinoderma hystrix
Genul Lepiota, specia L. hystrix
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Agaricaceae
Gen: Lepiota
Specie: L. hystrix
Nume binomial
Lepiota hystrix
F.H.Møller & J.E.Lange (1940)
Sinonime
  • Cystolepiota hystrix (F.H.Møller & J.E.Lange) Knudsen (1978)
  • Echinoderma hystrix (F.H.Møller & J.E.Lange) Bon (1991)
Modifică text Consultați documentația formatului

Lepiota hystrix (Frits Hansen Møller și Jakob Emanuel Lange, 1940), sin. Echinoderma hystrix ((Frits Hansen Møller și Jakob Emanuel Lange, 1940 ex Marcel Bon, 1991), din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genul Lepiota[1][2] este o specie saprofită de ciuperci necomestibile. O denumire populară nu este cunoscută. Specia rară trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord de la câmpie până în regiuni submontane, dar nu alpine, izolată sau în grupuri mici, pe sol umed și humos, adesea pe lângă lemn mort îngropat, în păduri de foioase, mixte și zăvoaie precum pe mulci deja tare descompus. Timpul apariției este din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie)[3][4]

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]
J. E. Lange

Numele binomial, care este și taxonul valabil în prezent (2020) conform de exemplu Mycobank[1] și NCBI,[2], a fost determinat drept Lepiota hystrix de micologii danezi Frits Hansen Møller (1887–1962) și Jakob Emanuel Lange în volumul 5 al operei lui Lange Flora Agaricina Danica din 1940.[5]

Index Fungorum atribuie specia genului Echinoderma cu același epitet,[6] referindu-se la publicația micologului francez Marcel Bon în volumul 21 al jurnalului științific Documents Mycologiques din 1991, ce se poate verifica în volumul 90 al jurnalului micologic Bulletin de la Société Mycologique de France.[7]

Specia a mai fost redenumită de compatriotul lui Lange, Henning Knudsen (n. 1948), ca Cystolepiota hystrix, de verificat în volumul 73 al jurnalului botanic Botanisk Tidsskrift din 1978,[8] un taxon acceptat sinonim, dar nefolosit.

Epitetul este derivat din cuvântul latin (latină hystrix=porc spinos), preluat din cel grecesc antic (greacă veche ὕστριξ,[9] datorită aspectului pălăriei.

Descriere

[modificare | modificare sursă]

Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani).[10]

J.E.Lange: Lepiota hystrix

Confuzii

[modificare | modificare sursă]

Lepiota hystrix poate fi confundată cu alte specii ale genului preponderent otrăvitoare, cum sunt de exemplu: Lepiota aspera (mai mare),[12] Lepiota brunneoincarnata (letală),[13] Lepiota castanea,[14] Lepiota boudieri,[15] Lepiota clypeolaria,[16] Lepiota cristata,[17] Lepiota eriophora (miros aromatic, de ciuperci),[18] Lepiota felina,[19] Lepiota helveola,[20] Lepiota magnispora[21] sau Lepiota ochraceofulva (suspectă, probabil otrăvitoare).[22] Mai rămâne de menționat specia Lepiota perplexa nou descrisă de micologul danez Knudsen în 1981.[23][24]

Specii asemănătoare în imagini

[modificare | modificare sursă]

Valorificare

[modificare | modificare sursă]

Specia este încă numai puțin analizată.[25] Ar putea fi chiar neotrăvitoare, dar trebuie declarată necomestibilă, o dată din cauza cărnii (pălărie cu o cuticulă plină de negi rezistenți care nu poate fi îndepărtată și a piciorului destul de fibros, și el cu negi precum miros ceva neplăcut după tăiere), pe de alta pricinuită asemănării mari cu soiuri toxice.

Zacharia Kariuki și colaboratori au evidențiat într-o studie potențialul biomasei Lepiota hystrix în bio-sorbția cuprului și a plumbului din soluții apoase. Eficiența ei a fost testată în experimentele de lot și concentrația de ioni metalici a fost analizată folosind spectrometria de absorbție atomică a flăcării. Analiza spectrului FTIR relevă că absorbția ionilor metalici ale acestei ciuperci implică interacțiunea ionilor metalici precum a grupărilor hidroxil, carboxil și carbonil ale biomasei la un pH optim de 4,5–6,0 și o masă sorbentă de 1,5-2,1g pentru Cu și respectiv Pb. Capacitățile de adsorbție s-au dovedit a fi de 3,9 și 8,9 mg/g la un timp de contact de 25–40 min și concentrația inițială de ioni metalici de 300–500 μg/g pentru Pb și, respectiv, Cu. Rezultatul arată că biomasa buretelui are un potențial bun de a fi folosită în îndepărtarea ionilor metalici și poate fi utilizată până la trei cicluri de adsorbție/desorbție, fără a pierde eficiența. Utilizarea în situația vieții reale poate atenua poluarea și crește calitatea apei pentru consum uman și în scopuri sanitare.[26]

Cele mai multe specii ale genului Lepiota sunt otrăvitoare sau letale și numai greu de deosebit. De aceea: nu culegeți aceste ciuperci, nu le ingerați și nici măcar nu le gustați!

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Mycobank
  2. ^ a b NCBI
  3. ^ a b c Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 46-47 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  4. ^ a b c d A. Hausknecht & H. Pidlich-Aigner: „Lepiotaceae in Österreich 2”, în: „Österreichische Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 14, Viena 2005, p. 62
  5. ^ Jakob Emanuel Lange: „Flora Agaricina Danica”, vol. 5, Editura Recato AS, Copenhaga 1940, p. V (supliment), tab. 10
  6. ^ Index Fungorum
  7. ^ Marcel Bon: „Echinoderma hystrix”, în: „Documents Mycologiques”, vol. 21, nr. 82, Paris 1991, p. 63
  8. ^ Henning Knudsen: „Cystolepiota hystrix, în: „Botanisk Tidsskrift, vol. 73, 1978, p. 128
  9. ^ Karl Ernst Georges: „Ausführliches lateinisch-deutsches Handwörterbuch”, vol. 1, Editura Hahnsche Buchhandlung, Hanovra 1913, coloana 3108
  10. ^ Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3,‎ Londra 2010, p. 1276–1292
  11. ^ Jurnalul micologic „Der Tintling”
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 146-147, ISBN 3-405-12116-7
  13. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 28-29 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 38-39, ISBN 3-405-12124-8
  15. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 40-41, ISBN 978-3-8354-1839-4
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 148-149 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 148-149 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  18. ^ Charles Horton Peck: „Lepiota eriophora”, în: „Bulletin of the Torrey Botanical Club”, nr. 30, 1903, p. 95
  19. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 42-43, ISBN 88-85013-37-6
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 142-143, ISBN 3-405-11774-7
  21. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 280-281, ISBN 978-3-440-13447-4
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 28-29 - 1, ISBN 88-85013-46-5
  23. ^ Henning Knudsen: „A Revision of Lepiota sectio Echinatae and Amiloideae in Europe”, în: „Botanisk Tidsskrift nr. 75, 1981, p. 137
  24. ^ Mycobank 2
  25. ^ mushroomexpert Mushroomexpert
  26. ^ South African Journal of Chemical Engineering, 12 februarie 2016[nefuncțională – arhivă]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Categorii