Laura Pavel
Date personale
Născută19 octombrie 1968,
Deva
PărințiEugen Pavel (lingvist)
Dora Pavel Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar, eseistă
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Babeș-Bolyai
Universitatea din Amsterdam
Université libre de Bruxelles[*]
Activitatea literară
PatronajUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
Operă de debutAntimemoriile lui Grobei

Laura Pavel (n. 19 octombrie 1968, Deva) este critic literar, teatrolog, eseistă și profesor universitar român.

Biografie

Fiica Dorei Pavel (n. Voicu), scriitoare, și a lui Eugen Pavel, lingvist și istoric literar, cercetător științific. Este căsătorită cu criticul și istoricul literar Călin Teutișan. Urmează clasele primare și primele clase gimnaziale la Liceul Pedagogic din Deva, continuate cu studii liceale umaniste la Cluj (1983-1987). Licențiată a Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-engleză, cu Diplomă de merit (1992). Devine preparator (1992-1995), asistent (1995-1998), apoi lector (1998-2003) la specialitățile de teoria dramei și teatrologie de la catedra de teatru a aceleiași facultăți. Din 2004, a fost conferențiar dr. la Facultatea de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyai”, la specialitățile istoria teatrului universal, antropologie teatrală, artele spectacolului și studii culturale, Performance Theory, precum și director al Departamentului de Teatru, iar ulterior al Școlii Doctorale. În 2013 a obținut atestatul de abilitare și calitatea de conducător de doctorat, iar în 2014 a devenit profesor universitar. A făcut parte din gruparea revistei „Echinox”. Bursieră la Universitatea Liberă din Bruxelles (1993), Universitatea Indiana din Bloomington (1997) și la Universitatea din Amsterdam (2000). Beneficiază de o bursă de creație din partea Fundației pentru o Societate Deschisă (1995). Doctor în filologie cu teza Eugène Ionesco sau experiența nesupunerii (2002). Debutul absolut cu poezie în revista „Tribuna” (1984), iar cu cronică literară și proză scurtă în „Echinox” (1988). Publică studii și eseuri, cronici literare și dramatice în revistele „Echinox”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Semnal teatral”, „Viața românească”, „Contemporanul-Ideea europeană”, „Observator cultural”, „Steaua”, „Vatra”, „Transylvanian Review”, „aLtitudini”, „Euresis”, „Synergies Roumanie”, „Journal for the Study of Religions and Ideologies”, „Studia Universitatis Babeș-Bolyai” Dramatica și Philologia, „Dacoromania litteraria”, „Caietele Sextil Pușcariu” Arhivat în , la Wayback Machine., „Ekphrasis”, „Caietele Echinox”, „Dialogues francophones”, „Alternatives théâtrales” (Bruxelles), „RiCOGNIZIONI. Rivista di lingue, letterature e culture moderne” (Torino) ș.a., precum și în volume colective din țară și străinătate. Publică, de asemenea, proză scurtă în „Echinox” și „Contrapunct”. Semnează cu numele Laura Francisca Pavel volume de poezii.

Lucrări publicate

Volume

Prefețe. Ediții

Traduceri

Volume colective (coautor)

Afilieri

Premii

Note

  1. ^ Iată opinia criticului Gabriel Dimisianu exprimată la apariția cărții: „Cu simpatic aplomb, pentru că este al tinereții, eseista proclamă din punctul de pornire intenții radical înnoitoare, angajată pe «calea unei lecturi lipsite de prejudecăți», din a cărei perspectivă psihocritică nu numai ca autor Nicolae Breban va fi perceput, dar și ca «metapersonaj» (în altă parte este văzut ca «suprapersonaj» al propriilor romane” (O carte despre Nicolae Breban, în „România literară”, XXX, 1997, nr. 47, 26 noiembrie-2 decembrie, p. 4).
  2. ^ Dosarul critic al receptării acestei monografii este elocvent: „Una din intuițiile fundamentale ale autoarei este, cred, în primul rând una stilistică: aceea de a-și modifica, aproape imperceptibil, modulațiile vocii critice în funcție de tema tratată. [...] Extrem de inteligent exploatat în carte este momentul memorialistic în care Ionesco, autorul, se trezește rătăcit în propriile sale decoruri, intrat dincolo de oglindă în prezentificarea reală a lumii Celuilalt, scenă care in nuce oferă cheia întregii cărți a Laurei Pavel, în care autorul, personajele sale și vocea regizorală precizând ritualic didascaliile se împletesc” (Ovidiu Mircean, Celor pe care nu i-ar putea interesa sau ce caută englezii în cartea Laurei Pavel, în „Steaua”, LIV, 2003, nr. 1-2, p. 84-86).
    „Tânăra eseistă clujeană Laura Pavel își propune a ne oferi o perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, bizuită, așa cum ține a preciza, pe o metodă concomitent «raționalistă și etică». O premisă insolită a acestei alianțe o constituie excluderea absurdului din câmpul de înțelegere a unei opere care s-a văzut prin excelență legată de absurd. [...] Ni se par demne de toată atenția considerațiile d-sale asupra scriitorului ca producător de farse tragice și doctrinar al «sintezei teatrale» a tragicului și comicului, pe urmele lui Pirandello, pe care îl admira în chip deosebit. [...] Tragicul și comicul nu sunt considerate exclusiv categorii estetice, ci «concepte transgresive de analiză culturală». Altminteri spus, are loc o relaxare a esteticului prin existențial. Ontologia se revoltă împotriva limitelor limbajului, ale semnului” (Gheorghe Grigurcu, O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, în „România literară”, XXXVI, 2003, nr. 11, 19-25 martie, p. 9).
    „Laura Pavel își manifestă intenția, deosebit de ambițioasă, de a depăși, pe de o parte, datele ionescologiei franceze, anglo-americane și românești de până acum, iar, pe de altă parte, de a constitui prin contribuția ei mai mult decât un studiu monografic, fie el și exhaustiv, al operei și personalității ionesciene. Prin lectura ei interpretativă, ce se vrea radical nouă, eseista clujeană își propune, astfel, să ne ofere un «portret cât mai fidel, sau, cel puțin, cât mai plauzibil, al fascinantului personaj Ionesco». Dar, mult dincolo de o asemenea proiecție ce rămâne încă, măcar prin intenția ei, în cadrele unei lecturi întrucâtva «tradiționale», autoarea vizează, prin demersul ei critic, revizuirea unor concepte funcționale în teoria literară și în istoria ideilor literare” (Nicolae Balotă, Un alt Ionesco, în „Apostrof”, XIV, 2003, nr. 6, p. 19).
    „Examinarea chipurilor în care prin coliziunea unor coduri literare extrem de diferite Ionesco izbutește să creeze o antilume, dar și o operă literară de maximă soliditate, îi izbutește pe deplin Laurei Pavel. Așa încât o lectură ce la început mi s-a părut una «de efort» a devenit una «de plăcere», stimulativă din punct de vedere intelectual. Cartea tinerei exegete clujene e una de mâna întâi, cea mai bună monografie consacrată marelui scriitor apărută în spațiul cultural românesc” (Mircea Morariu, Ionesco, anti-lumea unui sceptic, în „Familia”, 2003, nr. 6, p. 89).
    „Destul a vegetat Ionesco în limbul absurdului camusian. Și exegeții săi, de asemenea. Era vremea unor revizuiri care să confere autorului, și egal exegetului, o nouă personalitate în urma naturalului joc consacrare/contestare. Orice erezie e în fond un act de curaj și nu altfel s-ar putea numi atitudinea polemică a Laurei Pavel în cartea sa Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, ce și propune să se distanțeze de ionescologia franceză, anglo-americană și românească, disociind teatrul ionescian de categoria absurdului și tulburând apele unei sintagme aproape blocate în banalitatea ei: «teatrul absurdului»” (Teodora Dumitru, Încă un Ionesco, în „Adevărul literar și artistic”, 2004, nr. 714, 27 aprilie, p. 5).
  3. ^ Prezentări ale cărții pe coperta IV: „Pasionată de reflecția teoretică, dar nu până într-atât încât să cadă pradă acelui «demon al teoriei» denunțat cândva de Antoine Compagnon într-o carte celebră, Laura Pavel interpretează fenomenul literar și artistic cu o receptivitate complice, izbutind rara performanță de a îmbina armonios spiritul de geometrie cu spiritul de finețe, într-o manieră discursivă de tip socratic și de sobră eleganță stilistică, deschisă nuanțărilor infinite. Ca atare, teoreticienii nu mai sunt prezentați aici în postura clișeizată de legislatori inclemenți, ci în aceea de «personaje» ale unui symposion pus în scenă cu remarcabilă virtuozitate regizorală. De la teoriile lui Bruno Latour, Giorgio Agamben sau Donald Davidson la interpretările ekphrastice și narațiunile hermeneutice exemplare, autoarea prezentului volum își poartă cititorii și pe cărările mai puțin umblate ale artei contemporane și ale istoriei noastre literare, analizând în câteva remarcabile studii de caz ficțiunea biografică și «trăitul cu stil», fenomenul boemei literare, precum și subtilele motivații psiho-sociale ale preferinței prozatorilor români din anii 70 pentru «romanul total». Volumul de față se citește pe nerăsuflate, ca un pasionant roman de idei trăite, în care reflecția se vede însuflețită mereu de palpitul vieții, în spiritul a ceea ce Nietzsche înțelegea prin «la gaya scienza»” (Antonio Patraș).
    „Critica hipersubtilă și atentă să nu strivească nimic din vitalitatea textelor (fie ele teoretice sau literare) practicată dintotdeauna de Laura Pavel își identifică afinitățile. În Bruno Latour, Rita Felski, Martha Nussbaum și alte «personaje» ale prezentului volum, autoarea se descoperă pe sine, recomandându-se în același timp ca adeptă a unei critici post-teoretice, a afectelor, după o epocă îndelungată a ideologiilor și a suspiciunilor. Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii e primul asemenea manifest din studiile culturale românești” (Alex Goldiș).

Referințe critice (on-line)

Bibliografie (selectivă)

Legături externe