Ion Bogdan Lefter | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (67 de ani) București |
Cetățenie | România |
Ocupație | critic literar, profesor de literatură, analist politic |
Limbi vorbite | limba română limba engleză |
Studii | Facultatea de Litere a Universității din București |
Activitatea literară | |
Mișcare/curent literar | postmodernism literar |
Subiecte | critică literară, teoria literaturii |
Operă de debut | Globul de cristal |
Modifică date / text |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Ion Bogdan Lefter (n. 11 martie 1957, București) este un poet și eseist, critic și istoric literar român.
A absolvit Colegiul Național „Sf. Sava” din București (1976), apoi, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, specialitatea Limba și literatura engleză - Limba și literatura română (1981). A fost director fondator al revistei „Observator cultural”. A fost redactor-șef al revistei literare „Contrapunct” și analist politic al postului de radio Europa Liberă, secția română. De asemenea, este prozator și analist politic. A fost unul dintre reprezentanții curentului optzecist în literatura română. În prezent, este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București și director editorial al revistei „aLtitudini”. Organizator al „Cafenelei critice”, care se ține cu unele întreruperi din 1990 în barul Facultății de Litere iar în prezent la ClubA. Seria recentă a ajuns la cea de-a doua sută ediție. De asemenea, director al Școlii Doctorale a Facultății de Litere. În perioada 1979-1983 a fost membru activ al Cenaclului de Luni al Centrului Universitar București și al cenaclului Junimea al Universității din București. Este căsătorit cu scriitoarea Simona Popescu, profesor la aceeași facultate.
În urma participării la Cenaclul de Luni coordonat de Nicolae Manolescu, debutează în volumul colectiv Cinci. Un an mai târziu îi apare separat volumul de debut personal Globul de cristal, care conține o poezie eterată, ermetică în tradiția Ion Barbu, Camil Petrescu etc.
În 1986 îi apare volumul de debut în critica literară, o monografie dedicată lui Alexandru Ivasiuc, care primește în același Premiul G. Călinescu. Din 1998 publică foarte multe cărți, aproximativ două- trei volume pe an, dintre care cele mai importante sunt Bacovia, un model al tranziției, un foarte interesant eseu despre poezia lui George Bacovia, și Recapitularea modernității, un studiu de istorie literară care rezumă teza sa de doctorat.