| Florin Mugur | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (57 de ani) |
| Cauza decesului | sinucidere |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet eseist romancier[*] redactor[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Studii | Universitatea din București |
| Patronaj | Editura Cartea Românească[1] |
| Note | |
| Premii | Uniunea Scriitorilor din România |
Modifică date / text  | |
Florin Mugur (n. Legrel Mugur, n. , București, România – d. ) a fost un poet, eseist și prozator evreu român.
Fiul unui ziarist, Florin Mugur a debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte.[2]
După ce a debutat în 1948 în suplimentul ziarului Tînărul muncitor, respectând rețeta șantierismului, cu inevitabilele „învolburări grandilocvente”, a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.[3][4]
Absolvent al Facultății de Limbă și Literatură Română din București (1960), Florin Mugur a lucrat mai întâi ca profesor în două sate din județul Argeș și apoi în București, devenind apoi redactor la editura Cartea Românească, și redactor-șef adjunct al revistei Argeș.
Prieten apropiat al lui Norman Manea.[5] A purtat o importantă corespondență cu prietenii scriitori, iată de ce Gabriel Dimisianu îl compară astfel: „M. Blecher și Florin Mugur, spirite care comunică prin afinități de structură umană și chiar de destin.”[6]
Când soția sa, Iulia, a decedat, și fiind și el însuși bolnav, s-a sinucis[7].
|title= (ajutor)
