Vuci n sicilianu: Lingua esperantu.

abbiccidariu St'artìculu è scrittu n calabbrisi di Rumbiolu (VV), si stai circannu l'artìculu scrittu n sicilianu standard vidi Lingua esperantu.
A bandera i l'esperantu


« Non m'arricordu quandu, però abbastanza prestu, cuminciai u mi rendu cuntu ca l'unica lingua [bona pe tuttu u mundu] avarrìa u jè neutra, e no una chi apparteni a ncuna d'i nazioni chi mo esistinu...
Pe nu pocu i tempu fu attiratu d'i lingui antichi, e m'ammagginava ca nu jornu potìa cuminciari a viaggiari p'o mundu, e cu discurzi appassiunati convincìri all'òmani u rispigghjanu una di sti lingui pe l'uso cumuni. Doppu, non m'arricordu cchjiù comu, arrivai u penzu ca chistu non era possibili, e cuminciai u m'ammaggiunu na lingua artificiali NOVA.
 »
(L. L. Zamenhof nt'a lìttara a Nikolai Afrikanovich Borovko)


L'esperantu è na lingua artificiali criata tra u 1872 e u 1887 d'u mèdicu polaccu Ludwik Lejzer Zamenhof. I scopi di sta lingua sugnu a parità di tutti i lingui chi si poti avìri sulu grazzi all'usu i na lingua neutra, e non usandu na lingua chi jè proprietà di nu populu. Quindi non è lingua ufficiali nta nudja[1] nazzioni. U nomi "esperanto" veni d'u pseudonimu chi usava Zamenhof quandu firmava: Doktoro Esperanto (Dottori Speranti, chi spera). Zamenhof prima a chjamava Lingvo Internacia (pron. /lingvo internazìa/) chi voli diri "lingua nternazziunali".

Storia

[cancia | cancia la surgenti]

Zamenhof campava a Białystok, na città chi mo è nta Polonia, ma prima era ufficialmenti nt'o territoriu i l'Imperu Russu. Nta sta città pe motivi storici nc'eranu quattru populi diversi: russi, polacchi, tedeschi e ebbrei, ognunu c'a lingua soi, e ognunu in disaccordu cu l'atru. Comu scrissi nt'a na lìttara[2], Zamenhof suffrìa nta Białystok, anduvi si potìa capisciri megghju ca nta atri posti u problema linguisticu e i differenzi chi cria. Nu jornu lejìu i scritti "svejcarskaja" (portineria) e "konditorskaja" (pasticceria) e nci vinni a penzata ca c'u suffissu "-skaja" si potenu formari tanti paroli chi indicanu posti anduvi si faci ncuna cosa (putihgi o posti anduvi si faci nu lavuru [1]): stu meccanismu di suffissi (e prefissi) fu poi una d'i caratteristichi i l'esperantu. Cuminciau quindi u pensa a na lingua artificiali (chi quindi non apparteni a nudju popolu) e criau na prima versioni cu l'aiutu i certi cumpagni i scola, chi poi però abbandunaru u proggettu. Furu d'aiutu i lingui chi Zamnehof parrava tutti i jorna (polaccu, russu) o chidji chi studiava (francisi, tedescu, nglisi, grecu, latinu, ebbraicu). Quandu cuminciau l'università nt'a Russia, pàisa, preoccupatu pe sta distrazzioni d'u figghju, vrusciàu u primu proggettu i lingua nternazziunali. Quandu Zamenhof tornàu, tornau a lavurari o proggettu, criàndu vari lingui sempri cchjù raffinati, finn'a quandu nt'o 1887 a pubblicàu nt'o Primu libbru (Unua libro), pubblicatu c'u pseudonimu "Doktoro Esperanto" (Dotturi Speranti, chi spera).

Movimentu esperantista

[cancia | cancia la surgenti]

Viàtu doppu a pubblicazzioni i l'Unua libro a lingua si diffondìu tra l'intellettuali e genti cumuni. Nt'o 1905, a Boulogne-sur-Mer (Francia) nci fu u primu congressu esperantista, e fu fatta a "Dichiarazzioni i Boulogne" chi definìa l'esperantismu. I stu momentu in poi a comunità esperantista fici a storia i l'esperantu, e no cchjù Zamenhof, mentri i congressi esperantisti continuaru ogni annu, finn'a mo (a parti i l'anni d'i Guerri Mondiali). N'atru congressu storicu fu chidu i Praga d'u 1996, anduvi fu scrittu u "Manifestu i Praga", chi tratta megghju a filusofia d'u movimentu.

Filusofia

[cancia | cancia la surgenti]
Simboli di l'esperantu
A tradizionali Verda Stelo (Stidja Virdi) A bandera c'u simbulu Jubilea
Bandera tradizzionali di l'esperantu A bandera Jubilea

I megghju riassunti d'a filusofia esperantista su' a Dichiarazzioni i Boulogne, ma soprattuttu u Manifestu i Praga.

L'idea fu chidja u si faci na lingua facili u si mpara (si spendinu pocu sordi e tempu), e neutra pe l'usu nternazzionali, apparandu tutti i nazzioni (cunquistati e cunquistaturi). Siccomu avarrìa u jè usata sulu pe sacunda lingua sulu quandu si parra cu furasteri si sarvarrènu i lingui 'n perìculu e si eliminarrenu i vantaggi i cu nescìu nt'a nazzioni chi esporta a lingua (a nazzioni forti), chi parra megghju i l'atri. È forzi l'unica lingua chi poti èsseri candidata comu lingua franca nta l'Unioni Europea - pecchì è già canusciuta e usata d'a fini d'u 1800 - sparti d'u nglisi, chi però non è neutru e duna vantaggiu a Regnu Unitu[3].Quindi, vantaggi senza prezzu pe na nazzioni sula, mentri cu l'esperantu si vorrìa u si mentinu tutti o stessu livellu.

Nu modellu chi certi esperantisti vorrenu è: nu eventuali dialettu (o lingua locali) u si parra cu i paisani, na lingua ufficiali p'a nazzioni propria, e l'esperantu p'o mundu.

Simbuli

[cancia | cancia la surgenti]

A bandera tradizzionali i l'esperantu rappresenta a filusofia i sta lingua: è virdi, e subb'all'angulu atu a sinistra àvi na stidja virdi a cincu punti nta nu riquadru jancu. U virdi significa speranza p'o futùru, u jancu a paci, e a stidja a cincu punti i cincu continenti abbitati uniti. N'atru simbolu famosu è u Jubilea, na bandera janca cu dui "e" simmetrichi e virdi chi rappresentanu u mundu. Puru nta sta bandera i culuri jancu e virdi significànnu paci e speranza p'o mundu.

Alfabbetu e pronuncia

[cancia | cancia la surgenti]
Ludwik Lejzer Zamenhof, 1908

L'alfabbetu i l'esperantu usa 22 lìttari di l'alfabbetu latinu:

cchjù àtri sei lìttari formati medianti nu signu:

In totali, sugnu 28 lìttari. Pe ogni lìttara nc'è sulu nu sonu, e ogni sonu poti esseri scrittu sulu medianti na lìttara, e no cchjù. L'accentu di ogni parola cadi subb'a penultima vocali sempri; nci sugnu dui menzivocali (j e ŭ) chi formanu dittonghi si su' vicini all'atri vocali e non pìgghjanu mai l'accentu, e quindi no su' cuntati quandu si faci a divisioni n sìllabi.

I littari i l'esperantu e a pronuncia loru sacundu l'alfabbetu foneticu nternazziunali:

Aa Bb Cc Ĉĉ Dd Ee Ff
[a] [b] [ts] [ʧ] [d] [e] [f]
Gg Ĝĝ Hh Ĥĥ Ii Jj Ĵĵ
[g] [ʤ] [h] [x] [i] [j] [ʒ]
Kk Ll Mm Nn Oo Pp Rr
[k] [l] [m] [n] [o,ɔ] [p] [r]
Ss Ŝŝ Tt Uu Ŭŭ Vv Zz
[s] [ʃ] [t] [u] [w] [v] [z]

Nu pocu i grammatica

[cancia | cancia la surgenti]

U dottori Zamenhof era poliglotta e quindi criàu na grammatica facili pigghjandu ispirazioni di tanti lingui naturali parrati, i 'duvi vèninu paroli e reguli i grammatica. Siccomu nenti fu mbentatu, assai perzuni preferiscinu u chjamanu sta lingua "pianificata". Era affascinatu d'a flessioni minima d'a lingua nglisi, chi ispirau a flessioni d'i verbi, cu differenzi mportanti.

L'articulu è unu sulu (non cangia per generi e nùmaru), e jè determinativu (la). Si ncuna cosa è indeterminata, basta nomm'u si menti l'artìculu:

Pronomi perzunali

[cancia | cancia la surgenti]

I pronomi perzunali sunnu i seguenti:

Esperanto Calabbrisi Centru-Meridiunali
mi io
vi, ci[4] tu
li idju
ŝi idja
ĝi pronomi p'a terza perzuna sing. senza sessu
ni nui
vi vui
ili idji
oni si (impersonali[5])

Diricàti: nomi, aggettivi, verbi e avverbi

[cancia | cancia la surgenti]

Ogni parola è formata i na diricata, o puru cchjù di una misi anzemi (agglutinazzioni). A stessa diricata poti apparteniri a nu tipu grammaticali a sacundu i l'urtima vocali soi. Pigghjamu a diricata "muzik-":

Cusì, canuscendu una sula i sti paroli, quandu si ncuntra n'atra si capisci u significatu.

Verbi

[cancia | cancia la surgenti]

Tutti i verbi su regulari. I modi e tempi d'i verbi si distìnguinu sulu d'i desinenzi, senza u si usanu ausiliari p'o modu verbali; i desinenzi non cangianu a sacundu d'a perzuna verbali, ma sulu a sacundu d'u modo e d'u tempu[6]. È forzata quindi a presenza d'u soggettu: "Mi vidas" significa "Io viu", "Pascali vidas" significa "Pascali vidi". Non servi u soggettu sulu si u verbu è impersonali: "Pluvas" = "Chjòvi".

Tabella riassuntiva d'i terminazzioni d'i tempi verbali:

Tempu verbali: terminazzioni Esperantu Calabbbrisi Centru-Meridiunali
Diricata: - ir- ji-/va- (irregulari)
Infinitu: -i iri jiri
Indicativu presenti: -as iras (io) vaju (tu) vai, (idju/idja) vaci, ...
Indicativu passatu: -is iris (io) jia, (tu) jivi, ... / (io) jivi, (tu) jisti ...
Indicativu futuru: -os iros (io) vaju, (tu) vai, ... (significatu futuru)
Condizzionali: -us irus (io) jarrìa, (tu) jarrìssi...
Volitivu: -u iru (fussi/chimmu u) vai!, (fussi/chimmu) u vaci!, (fussi/chimmu) u vannu! ...

Nc'è puru a coniugazioni composta, chi si forma cu i participi misi anzemi o' verbu èsseri ("esti").

Nomi e aggettivi

[cancia | cancia la surgenti]

L'aggettivu poti veniri prima o doppu d'u nomi:

U plurali di verbi e aggettivi si forma sulu mentendu na "-j" a fini parola:

Siccomu a lìttara "j" è na menzavocali, l'accentu resta subb'a stessa vocali anduvi si trova o singolari:

Si nu nomi (e l'aggettivi soi) è complementu oggettu, allura si aggiungi na "-n" a fini. Si poti cusì cangiari l'ordini d'i paroli senza u si perdi u significatu d'a frasi (cangia sulu l'enfasi):

St'aggiunta d'a terminazzioni "-n" si chjama accusativu, e vali puru p'e pronomi perzunali, pemm'u si formanu i pronomi perzunali oggettu:

L'aggettivi non ànnu generi femminili e maschili, ambeci i nomi chi indicanu esseri i sessu femminili finiscinu cu "-ino":

Tutti i nomi chi non indicanu perzuni o animali su neutri.

Classificazioni linguistica

[cancia | cancia la surgenti]

I paroli su di origini indoeuropea, ma a grammatica si avvicina i cchjù a lingui non indoeuropei, comu u turcu, u giapponisi o u finlandisi, pecchì àvi caratteristichi agglutinanti. Comu lingua artificiali è classificata lingua d'aiutu nternazzionali (scopu u rendi cchjù facili i comunicazzioni tra i nazzioni).

Origgini d'i palori

[cancia | cancia la surgenti]

I diricati chi formanu i paroli furu pigghjati soprattuttu dî: lingui germanichi (tedescu e nglesi...), lingui neolatini (francisi, spagnolu, italianu, latinu...) e lingui slavi (polaccu, russu...). Ncunu sempiu di parola e a lingua d'origgini su scritti ccà sutta. U si teni cuntu ca i vocali a fini parola indicànnu a categoria verbali (-o ìndica nu nomi, -e n'avverbiu, -i nu verbu, -a n'aggettivu):

I paroli cchjù recenti veninu di lingui puru non (indo)europei. Pigghjamu pe esempiu:

O lingui non famosi (attraversu i lingui nazzionali):

Però in generali, a maggioranza dî paroli veninu dî famigghji linguistichi montugati prima.

Agglutinazzioni

[cancia | cancia la surgenti]

Ad ogni diricata, sparti d'a vocali chi indica a categurìa grammaticali, si ponnu aggiungìri puru atri diricati, oppuru suffissi o prefissi u si cangia u significatu:

I correlativi

[cancia | cancia la surgenti]

N'esempiu di agglutinazioni perticolari su' i correlativi, paroli formati cu cincu prefissi e novi suffissi, e chi apparteninu a diversi parti d'u discurzu grammaticali. Servinu pe domandi, risposti, indicazzioni, ecc.

+ KI-
dumanda/congiunzioni
TI-
indicazzioni
NENI-
mancanza
I-
non definitìzza
ĈI-
ogni
-U
unità
KIU
quali?
... (chidju) chi...
TIU
chidju
NENIU
nudju
IU
ncunu
ĈIU
ognunu
-E
postu, vanda
KIE
adduvi?
...adduvi...
TIE
djà
NENIE
a nudja vanda
IE
a ncuna vanda
ĈIE
nzonduv'è (a tutti i vandi)
-AM
tempu
KIAM
Quandu?
... chidju tempu chi...
TIAM
tandu
NENIAM
mai
IAM
ncuna vota
ĈIAM
sempi
-O
cosa non canusciuta
KIO
Chi?
... chidja (cosa) chi...
TIO
chidja cosa
NENIO
nenti
IO
ncuna cosa
ĈIO
tuttu, ogni cosa
-EL
modu, manera
KIEL
comu?
... comu...
TIEL
accussì
NENIEL
i nudja manera
IEL
i ncuna manera
ĈIEL
in tutt'i maneri
-OM
quantità
KIOM
quantu?
...quantu...
TIOM
chidja quantità
NENIOM
i nenti
IOM
na parti,
na quantità
ĈIOM
tuttu quantu
-AL
motivazzioni
KIAL
pecchì?
...(chidju motivu) chi...
TIAL
chidju motivu
NENIAL
nudju motivu
IAL
pe ncunu motivu
ĈIAL
pe tutt'i motivi
-ES
possessu
KIES
(d)i chi/cui?
...(d)i chi...
TIES
(d)i chidju
NENIES
(d)i nudju
IES
(d)i ncunu
ĈIES
(d)i tutti
-A
tipu, manera
KIA
i chi tipu?
...(chidju tipu) chi...
TIA
chidju tipu
NENIA
i nudju tipu
IA
ncunu tipu
ĈIA
ogni tipu

Esempi di lingua

[cancia | cancia la surgenti]

Nu pezzu curtu, ma chi ammustra assai caratteristichi i l'esperantu è u Patri nostru, chi ccà sutta è in esperantu, e poi nta na traduzzioni:

Esperantu Calabbrisi di Rumbiolu (VV)
Patro nia, Kiu estas en la ĉielo, Patri nostru, chi si nt'o celu,
sanktigata estu Via nomo. u nomi Toi u jè santificatu,
Venu Via regno, u veni u regnu Toi,
fariĝu Via volo, e pemm’u jè fatta a volontà Toi,
kiel en la ĉielo tiel ankaŭ sur la tero. comu nt'o cielu, cusì subb’a terra.
Nian panon ĉiutagan donu al ni hodiaŭ Dandi oi u pani nostru d’ogni jornu,
kaj pardonu al ni niajn ŝuldojn, e càcciandi i debbita nostri,
kiel ankaŭ ni pardonas al niaj ŝuldantoj. comu nui nc'i cacciamu e debbitura nostri.
Kaj ne konduku nin en tenton, e no ndi portari nt'a tentazzioni,
sed liberigu nin de la malbono. ma libbaràndi d'u mali.
Amen. Amen.

Nta sti pocu righi si ponnu vidiri usati verbi all'indicativu e volitivu, e (evidenziati) correlativi, u prefissu d'u contrariu mal- e atri suffissi, comu -igi (rendiri, fari diventari): l'aggettivu libera (libbaru/a) diventa liberigi (libbarari, rendiri lìbbaru).

Frasi utili

[cancia | cancia la surgenti]

Usi

[cancia | cancia la surgenti]

L'esperantu veni usatu pe traducìri operi di atri lingui naturali, ma puru pemm'u si scrivi direttamenti (poesii, e prosa) dandu dimostrazzioni ca poti èsseri na lingua "viva". I circuli esperantisti (a 'ssai di perzuni chi aderiscinu su' giuvani) si riuniscinu e fannu inizziativi i tutti i tipi parrandu esperantu.

Nci su' proposti u si usa l'esperantu comu lingua franca nta l'Unioni Europea[7] pecchì si evitarrìa u si spendi u 40% d'u bilancio pe traduzzioni[8], senza u s'avvantaggia nudja nazzioni.

U messali cattolicu fu puru traduciutu ufficialmenti in esperantu. I papi danno l'aguri i Natali e Pasca in esperanto, nt'o salutu Urbi et orbi[9].

A San Marinu l'esperantu è a lingua di l'Accademia Nternazziunali d'i Scienzi (Akademio Internacia de la Sciencoj)[10].

All'Olimpiadi di Pechinu d'u 2008 l'esperantu fu una d'i pocu lingui ufficiali p'a diffusioni d'i notizzi olimpichi[11].


Annotazzioni

[cancia | cancia la surgenti]
  1. 1,0 1,1 Pe' l'ortografia i st'articulu vidi ccà. U digramma (coppia di lìttari) "dj" si leggi comu u sonu francesi di "j" di jour o esperantista "ĵ". Non si poti usari "j" in calabbrisi pecchì sta littara indica già u sonu di jornu, e quindi si faciarrìa cumpusioni. Stu sonu è forzi presenti sulu nt'o cumuni i Rumbiolu (cuntandu i parrati d'a Zona meridiunali estrema i l'Italia).
  2. Litero al N. A. Borovko, Lettera a N. A. Borovko
  3. Pe lingua franca si voli diri ca i leggi e i direttivi su scritti nta na lingua unica, e tutti i paìsi poi si traducinu i leggi nt'a lingua loru. Si a lingua franca è na lingua nazzionali, allura i paisi chi a esportaru ànnu menu spisi i traduzzioni (milioni di euru ogni annu), i perzuni fannu viaggi d'istruzzioni nta chidju paìsi, e i politici i chidja nazzioni avarrènu cchjù probabbilità u vincinu n'elezzioni e u suminànnu idei e penzèri, pecchì sannu u su' convincenti cchjù i l'atri nt'a lingua matri loru. Na cosa sìmili succedi nt'o concorsu Miss Universu, anduvi vincinu quasi sulu i partecipanti chi sannu u parranu nglisi a livellu avanzatu
  4. "Ci" significa tu, "vi" significa vui. Però l'usu formali (parrari "i vui") prevalìu subb'a l'usu informali, quindi di solitu si usa "vi" puru tra amici, ma usari "ci" non è sbagliatu
  5. Es.: Oni vivas = Si campa
  6. Sta mancanza i flessioni deriva d'u 'nglisi. Ma a differenza d'u 'nglisi, non cangia u verbu u s'adatta a' terza perzuna singulari, e mancu si usanu ausiliari u si cangia modu verbali, u si formanu negazzioni o interrogazioni (do, would, let, shall/will...)
  7. Comitato Nazionale di Difesa delle Lingue e delle Culture
  8. Irene Bignardi, Le piccole utopie (a pag. 152), Feltrinelli, 2003, ISBN 8807170833 -- anteprima subb'a Google Libri
  9. Toscana oggi. URL spiatu lu 23-10-2008.
  10. Situ ufficiali: Accademia Internazionale delle Scienze di San Marino. URL spiatu lu 15-05-2008. (AIS, Akademio Internacia de la sciencoj)
  11. Gruppo esperantista marchigiano. URL spiatu lu 15-05-2008.

Bibbliografia

[cancia | cancia la surgenti]

Storia e dati generali

[cancia | cancia la surgenti]

Grammatica e lessicu

[cancia | cancia la surgenti]

L'esperantu nt'a scola

[cancia | cancia la surgenti]

Ligami nta progetti wiki

[cancia | cancia la surgenti]

Ligami nta internet

[cancia | cancia la surgenti]



Wikimedaglia
Wikimedaglia
Chista è na vuci nzirita nni l'artìculu n vitrina, zoè una dî mègghiu vuci criati dâ cumunità.
Fu arricanusciuta lu 30 di nuvèmmiru 2008

S'hai traduciutu n'artìculu o hai criatu na vuci e riteni ca sia lu casu di fàrila canùsciri picchì è cumpreta n tuttu, signàlila. Naturalmenti, sunnu boni accittati suggirimenti e canciamenti chi mìgghiùranu lu travagghiu.

Signala na vuci          Archiviu         Talìa tutti l'articuli n vitrina