Litera Zz scrisă cu fontul „School Script Dashed”.
Majuscula Z
Minuscula z

Z (numită: /zɛt/, /zɨ/ sau /zɛd/) este a douăzeci și șasea literă din alfabetul latin și a treizecea și una din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă alveolară sonoră (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [z].

Nume și pronunție

În România și Republica Moldova (țările vorbitoare de limba română), numele literei este zet /zɛt/, zî /zɨ/ sau zed /zɛd/, reflectându-i derivarea de la litera grecească zeta (Ζζ).

Alte limbi scriu numele acestei litere diferit, dar similar: zeta în italiană, bască, spaniolă și islandeză (chiar dacă nu apare în scrierea limbii islandeze are nume pentru că apare în nume personale), în portugheză, zed în engleză (uneori și zi /ziː/ în engleza americană), zäta în suedeză, zæt în daneză, zet în neerlandeză, poloneză, indoneziană, poloneză, română și cehă, Zett în germană (nume scris cu majusculă ca fiind substantiv), zett în norvegiană, zède în franceză, și zét în vietnameză. În Pinyin-ul chinezei standard, numele literei Z este pronunțat [tsɨ]. În esperanto, numele literei Z este pronunțat /zo/.

Istorie

Caracterul proto-sinaitic
din care derivă zayin-ul fenician
Zayin-ul
fenician
zeta-ul
grecesc
Z-ul
etrusc
Z-ul latin Majuscula și minuscula Z-ului latin

Simbol semitic

Simbolul semitic a fost a șaptesprezecea literă, numită zayin, ce însemna „armă” sau „sabie”. Ea reprezenta fie /z/, fie /dz/.

Literă grecească

Forma grecească a Z-ului este asemănătoare cu cea a zayin-ului fenician (/𐤆)

Literă etruscă

Este posibil ca litera etruscă Z să fi reprezentat /dz/.

Literă latină

Litera Z a făcut parte din prima formă a alfabetului latin, adoptată de la etrusci. Datorită faptului că sunetul /z/ s-a schimbat în /r/ în limba latină prin rotacism în secolul al V-lea î.e.n., z a dispărut și locul i-a fost luat de noua literă g. În secolul întâi î.e.n., litera z a fost reintrodusă la sfârșitul alfabetului latin, cu scopul de a reprezenta sunetul zeta-ului grecesc /dz/.

Înainte de introducerea z-ului, sunetul literei zeta era scris la începutul cuvintelor s și în mijlocul cuvintelor ss, ca în sōna pentru ζώνη (ce însemna „curea”) și în trapessita pentru τραπεζίτης (ce însemna „bancher”).

Utilizări

⟨z⟩ reprezintă consoana fricativă alveolară sonoră /z/, în: albaneză, bretonă, cehă, neerlandeză, franceză, maghiară, letonă, lituaniană, română, sârbocroată, slovacă, și în Alfabetul Fonetic Internațional. Litera mai reprezintă /t͡s/ în: pinyin-ul chinezei standard, finlandeză și în germană. În italiană, reprezintă 2 sunete: /t͡s/ și /d͡z/.

Alte utilizări

Versiuni și forme derivate

O versiune a Z-ului își are originea în minusculele gotice, în „z-ul cu codiță” (ℨ/𝔷; în germană: geschwänztes Z sau Z mit Unterschlinge).

Există și o versiune de Z cu o liniuță în mijlocul său (majuscula: Ƶ, minuscula: ƶ).

Caractere asemănătoare

Descendenți sau caractere asemănătoare folosite în versiuni ale alfabetului latin

Predecesori și frați

Alte reprezentări

Alfabetul fonetic NATO Codul Morse
Zulu ––··
⠵
Sistemul de semnalizare maritimă internațională Alfabetul semaforic Braille
Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.