Mihail Vakulovski (n. 10 august 1972, Chișinău) este un autor, blogger, dramaturg, eseist, poet, om de cultură, romancier, scriitor și traducător român contemporan, originar din Basarabia, dar care trăiește și activează în România. Este fratele mai mare al lui Alexandru Vakulovski. Cei doi sunt fondatorii și parte a redactorilor redacției uneia dintre primele publicații culturale on-line de limbă română, revista Tiuk! (k-avem kef).[2]
Biografie
Mihail Vakulovski, născut în Chișinău, Republica Moldova, este fiul lui Alexei Vakulovski, profesor de limbă și literatură română care "a refuzat să devină scriitor sovietic" (fiind evocat și de Paul Goma în Jurnalul său din 2009). În cinstea tatălui său, o stradă din localitatea Antonești, raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova, îi poartă astăzi numele, iar Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a hotărât să-i publice postum volumul "În gura foametei" (ediția a II-a fiind publicată în 2013 la editura bucureșteană Tracus Arte).
Mihail Vakulovski este absolvent al Facultății de Filologie a Universității de Stat din Moldova (în 1994) și doctor în filologie (lucrarea a fost susținută la Universitatea București, în 2002, îndrumător Nicolae Manolescu).[3][4]
Mihail Vakulovski este membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (cunoscută și prin acronimul ASPRO) si al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.[5]
Omul de cultură Mihail Vakulovski este, de asemenea, blogger [6], fondatorul și realizatorul (împreună cu fratele său, Alexandru Vakulovski, Carmina Vakulovski și Dan Perjovschi) al revistei culturale Tiuk! [7].
Traducător din literatura rusă
Ca traducător din limba rusă, Mihail Vakulovski a tradus din operele următorilor, Vladimir Vysotski, Bulat Okudjava, Daniil Harms, Marina Vlady, Victor Erofeiev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Nicoleta Esinencu, Mihail Kononov, Venedikt Erofeev, Zahar Prilepin și alții.[8]
A tradus, de asemenea, și texte de muzică rock.
