Marasmius oreades (James Bolton, 1791 ex Elias Magnus Fries, 1836) din încrengătura Basidiomycota, în familia Marasmiaceae și de genul Marasmius,[1] numit în popor burete de rouă[2] sau bureciori de rouă,[3] este o specie saprofită de ciuperci comestibile care descompune resturi vegetale. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri de preferință nisipoase la marginea de păduri, de-a lungul drumurilor de țară, cel mai mult în zone ierboase, pe pajiști, prin luminișuri, deseori prin grădini și parcuri, de la câmpie până la munte, din mai până în octombrie (noiembrie).[4][5]
Taxonomie
Elias Magnus Fries
Adesea oară se uită, că unul dintre primii botaniști și micologi britanici, William Hudson (1734-1793), a descris această specie sub denumirea Agaricus pratensis, în cartea sa Flora anglica - exhibens plantas per Regnum Britanniæ sponte cescentes deja în anul 1778.[6]
În anul 1791, compatriotul lui Hudson, renumitul savant James Bolton (1758–1799), i-a dat epitetul oreades de citit în volumul 3 al lucrării sale An History of Fungusses growing about Halifax,[7] până în sfârșit marele Elias Magnus Fries a corectat numele binomial din Agaricus în Marasmius, aceptând epitetul oreades, în cartea sa Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar din 1836.[8] Denumirea este valabilă până astăzi (2016).
Pricinuit marii răspândiri a buretelui au avut loc mai multe redenumiri, cea mai cunoscută a fost acea a lui Paul Kummer (Collybia oreades), fixată în opera sa Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen din 1871.[9] Celelalte sinonime pot fi neglijate.[10]
Epitetul specific este derivat din cuvântul grecesc (greacăoρεάδες=de la munte).[11]
Pălăria: are un diametru de 1,5-5,5 cm, este cărnoasă și ceva pieloasă, inițial conică sau în formă de clopot, apoi plată și ușor cocoșată. Cuticula este netedă și lipicioasă când vremea este umedă. Culoarea tinde între ocru-maroniu deschis, câteodată cu tonuri puțin violete și palid brun roșiatic, primind la sfârșitul perioadei de maturizare un colorit de nucă sau devenind chiar albicioasă. Zona centrală este întotdeauna mai închisă.
Lamelele: sunt cărnoase și late, mult distanțate între ele, mai multe lamele fiind intermediare și incomplete, cu toate neaderate la picior și bombate la maturitate. Mai întâi sunt de culoare albicioasă, în timp ce capătă la bătrânețe un maro de nucă.
Piciorul: are o înălțime de 6-8 cm și o lățime de 0,3-0,6 cm, este lemnos, dur, cilindric, subțire și destul de înalt, câteodată ceva sinuos, presărat de un puf albicios, cu bază ușor îngroșată și scămoasă precum fără inel, find de același colorit cu pălăria, dar în nuanțe mai deschise.
Carnea: este cărnoasă în partea pălăriei și fibroasă în cea a piciorului, de culoare albicioasă, cu miros plăcut de ciuperci și gust dulceag.[4][5]
Caracteristici microscopice: are spori ovoidal-elipsoizi, sub microscop hialini (translucizi), neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod), cu o mărime de 8-10 x 5-6 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 45-50 × 5-7 microni. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) lipsesc.[12]
Bureți de rouă uscațiBureți de rouă la piațăPicioare de porc cu bureți de rouă catalani
Buretele de rouă (cunoscut deja de grecii antici) este nu numai o ciupercă delicioasă, ci și foarte curată care apare, acolo unde crește, mereu în cantități respectabile. Astfel ea este culeasă și consumată culinar cu mare plăcere, cu toate că scade la gătire extrem de mult. Ea poate fi uscată, folosită ca praf pentru sosuri de fripturi, ca Duxelles (un fel de zacuscă),[27] dar și ca supă cu gulie și verdețuri,[28] găluște,[29] pilaf de orez sau ciulama.[30] În Catalonia, aceste ciuperci sunt pregătite împreună cu picioare de porc la cuptor.
^William Hudson: „Flora anglica - exhibens plantas per Regnum Britanniæ sponte cescentes”, ed. a 3-a, Editura R. Faulder, Londra 1798, p. 616, nr. 25 [1]
^James Bolton: „An History of Fungusses growing about Halifax”, vol. 3, Editura B. White and Son, Halifax 1791, p. 151
^Elias Magnus Fries: „Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar, Editura Palmblad, Sebell & C., Uppsala 1836, p. 52
^Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen” (Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici), cu 80 de ilustrații litografice, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 116
^Karl Jacobitz und Ernst Eduard Sailer: „Wörterbuch zu Schul- und Privatgebrauch”, Editura Verlag der J. E. Hinrich’schen Buchhandlung, Leipzig 1850, p. 982
^Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. X, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 496
^Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 228, ISBN 3-85502-0450
^Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 157, ISBN 3-426-00312-0
^Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 308-309, ISBN 88-85013-37-6
^Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 258-259 - 2, ISBN 88-85013-37-6
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 264-265, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 318-319, ISBN 88-85013-37-6
^Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 152, ISBN 3-426-00312-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 270-271, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12124-8
^Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 202-203, ISBN 978-3-440-14530-2
^Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 288-289, ISBN 88-85013-25-2
^Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 151-153, ISBN 3-426-00312-0
^Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 204-205, ISBN 978-3-440-14530-2
^Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 139, 141, ISBN 3-426-00312-0
^Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108
^Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 74, ISBN 3-453-40334-7
^Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 75, ISBN 3-453-40334-7
^Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 78
Bibliografie
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
Alan E. Bessette, Arleen R. Bessette, David W. Fischer: „Edible Wild Mushrooms of North America”, Editura University of Texas Press, Austin 1997, ISBN: 0-8156-2707-6
Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler: 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen”, ed. a 2-a, Editura Kosmos, Halberstadt 2014, ISBN 978-3440-14364-3
Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2</ref>
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
Erhard Ludwig: „Pilzkompendium: Die grösseren Gattungen der Agaricales mit farbigem Sporenpulver (ausgenommen Cortinariaceae)“, vol. 1, Editura Fungicon-Verlag, Berlin 2001, ISBN 978-3-930167-43-2
Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, cu 429 ilustrații, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
_Fr_112276.jpg)
.JPG)
.jpg)
.jpg)
