Liban | |||||
Republica Libaneză الجمهورية اللبنانية | |||||
| |||||
Deviză: كلنا للوطن للعلى للعلم "Totul pentru Patrie, pentru glorie, pentru drapel!" | |||||
Geografie | |||||
---|---|---|---|---|---|
Suprafață | |||||
- totală | 10.452 km² (locul 166) | ||||
Apă (%) | 1,8% | ||||
Cel mai înalt punct | Qurnat as Sawda'[*] (3.088 m) | ||||
Cel mai jos punct | Marea Mediterană (0 m) | ||||
Cel mai mare oraș | Beirut | ||||
Vecini | Siria Israel | ||||
Fus orar | EET (UTC+2) | ||||
Ora de vară | EEST (UTC+3) | ||||
Populație | |||||
Densitate | 473 loc/km² | ||||
- Estimare 2018 | 6.100.075 | ||||
Limbi oficiale | araba[1] | ||||
Etnonim | Libanez | ||||
Guvernare | |||||
Sistem politic | Republică parlamentară | ||||
Președinte(d) | Najib Mikati[*] | ||||
Prim-ministrul Libanului(d) | Hassan Diab[*] | ||||
Legislativ | Parlament | ||||
Capitala | Beirut | ||||
Istorie | |||||
Formare | |||||
Marele Stat Libanez | 1 septembrie 1920 | ||||
Constituția | 23 mai 1926 | ||||
Declararea independenței | 8 noiembrie 1943 | ||||
Aderarea la UN | 24 octombrie 1945 | ||||
Retragerea trupelor franceze | 31 decembrie 1946 | ||||
Economie | |||||
PIB (PPC) | 2014 | ||||
- Total | 81,122 mld. $ (locul 88) | ||||
- Pe cap de locuitor | 17.985 $ (locul 56) | ||||
PIB (nominal) | 2014 | ||||
- Total | 49,919 mld. $ (locul 86) | ||||
- Pe cap de locuitor | (locul 61)11.067 $ | ||||
Gini | 31,8 | ||||
IDU (2013) | 0,774 (ridicat) (locul 61) | ||||
Monedă | Lira libaneză (LBP ) | ||||
Coduri și identificatori | |||||
Cod CIO | LBN | ||||
Cod mobil | 415 | ||||
Prefix telefonic | +961 | ||||
ISO 3166-2 | LB | ||||
Domeniu Internet | .lb | ||||
1Articolul 11 din Constituția Libaneză: „Araba este limba oficială. O lege determină cazul în care limba franceză va fi folosită”. | |||||
Prezență online | |||||
hasthtag | |||||
Modifică date / text |
Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia de Sud-Vest (Orientul Apropiat), situată pe țărmul estic al Mării Mediterane. Se învecinează cu Siria la nord și est și cu Israel la sud.
Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică specifică.
Cele mai vechi dovezi ale civilizației de pe teritoriul Libanului datează de circa 7000 ani. El a fost patria fenicienilor, o cultură maritimă ce a înflorit 2500 de ani (între 3000 și 500 î.e.n.). După colapsul Imperiului Otoman, Libanul a trecut în jurisdicția Franței. Liban și-a obținut independența în 1943.
În perioada de până la Războiul civil libanez (1975-1990), țara a avut o perioadă de relativă prosperitate. Mai este cunoscută ca Elveția Estului. Până în 2006 a existat o altă perioada de relativă stabilitate, însă războiul din 2006, care a durat o lună, a oprit-o. Țara a fost afectată de criza financiară începută în 2007.
Libanul și-a obținut independența în 1943, pe când Franța se afla sub ocupație germană.[4] Un rol important în acest sens l-a jucat generalul Henri Dentz, Înaltul Comisar de la Vichy pentru Siria și Liban.
Sub presiunea politică, atât din interiorul cât și din afara Libanului, Charles de Gaulle i-a recunoscut independența. La 26 noiembrie 1941 generalul Georges Catroux a declat că Libanul va fi independent sub autoritatea guvernului Franței Libere. Alegerile au avut loc în 1943 și la 8 noiembrie 1943 noul guvern libanez a abolit unilateral mandatul francez asupra regiunii. Francezii au reacționat prin încarcerarea noului guvern. În fața presiunii internaționale, ei i-au eliberat pe oficialii guvernamentali la 22 noiembrie 1943 și au recunoscut independența Libanului.
Aliații din al Doilea Război Mondial au ținut regiunea sub control până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ultimele trupe franceze s-au retras în 1946.
S-au făcut estimări că în iulie 2010 Libanul avea o populație de 4.125.247 de oameni,[5] cu toate acestea din 1932 nu s-a organizat nici un recensământ din cauza confensionalismului multor grupe religioase care trăiesc în țară.[6] Populația Libanului este foarte variată, locuitorii lui „sunt urmașii diferitor oameni care au ocupat, invadat sau s-au așezat cu traiul în acest colț al lumii”, făcând ca Libanul să fie „un mozaic de culturi strâns legate între ele”.[7] În timp ce la prima vedere această variere etnică, lingvistică, religioasă și confesională ar putea părea a provoca tulburări civile și politice „o mare parte din istoria Libanului această mare diversitate de comunități religioase a coexistat fără multe conflicte între ele”.[7]
Libanul este țara din Orientul Mijlociu cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei.[9] În anul 2014, CIA World Factbook a făcut următoarele estimări: 54% musulmani (27% șiiți, 27% sunniți), 40,5% creștini (incluzând 21% catolici maroniți, 8% greco-ortodocși, 5% greco-catolici („melkiți”), 6,5% alți creștini, inclusiv armeni gregorieni, armeni catolici) și 5,6% druzi.[10] Un studiu realizat de Centrul de Informare din Liban în baza numerelor de înregistrare a alegătorilor arată că până în 2011 populația creștină a fost stabilă în comparație cu anii precedenți, constituind 34,35% din populație; musulmanii (inclusiv druzii) au reprezentat 65,47% din populație.[11]
În articolul 11 al Constituției Libanului se stipulează că „Araba este limba națională oficială. O lege determină cazurile în care se va folosi limba franceză”[1] Majoritatea libanezilor vorbesc araba libaneză, în timp ce araba literară este mai des utilizată în reviste, ziare, la radio și televiziune. Aproape 40% dintre libanezi sunt considerați francofoni, alți 15% sunt „francofoni parțiali”, iar 70% din gimnazii folosesc franceza ca a doua limbă de instruire.[12] Pentru o comparație, engleza este utilizată ca a doua limbă în 30% din gimnaziile Libanului.[12]
Limba engleză este tot mai mult utilizată în știință și afaceri.[13] Începând cu 2007 prezența limbii engleze în Liban a crescut.[14]
Datele de mai sus sunt numai estimări, deoarece din anul 1932 nu s-au mai efectuat recensăminte oficiale ale populației.
Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse cinci obiective din această țară:
|title=
(ajutor)
La Wikivoyage găsiți un ghid turistic despre Liban |
Puteți găsi mai multe informații despre Liban prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”: | |
Definiții și traduceri în Wikționar | |
Imagini și media la Commons | |
Citate la Wikicitat | |
Texte sursă la Wikisursă | |
Manuale la Wikimanuale | |
Resurse de studiu la Wikiversitate |
Cele mai mari orașe din Liban Sursa? | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Loc | Numele orașului | Guvernorat | Pop. | Loc | Numele orașului | Guvernorat | Pop. | ||
Beirut |
1 | Beirut | Beirut | 1.916.100 | 11 | Nabatieh | Nabatiye | 50.000 | Jounieh |
2 | Tripoli | Liban de Nord | 730.000 | 12 | Zghorta | Liban de Nord | 45,000 | ||
3 | Jounieh | Munții Liban | 450.000 | 13 | Bint Jbeil | Nabatiye | 30.000 | ||
4 | Zahlé | Beqaa | 130.000 | 14 | Bcharre | Liban de Nord | 25.000 | ||
5 | Sidon | Liban de Sud | 110.000 | 15 | Baakline | Munții Liban | 20.000 | ||
6 | Aley | Munții Liban | 100.000 | ||||||
7 | Tir | Liban de Sud | 85.000 | ||||||
8 | Byblos | Munții Liban | 80.000 | ||||||
9 | Baalbek | Baalbek-Hermel | 70.000 | ||||||
10 | Batroun | Liban de Nord | 55.000 |
|
|