Ibn al-Nafis | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | Nadie |
Născut | 1210[1][2] Damasc, Imperiul Selgiuc |
Decedat | (78 de ani) Cairo, Sultanatul Mameluc |
Înmormântat | Rahmaniya[*] |
Religie | ateu |
Ocupație | filozof scriitor medic jurist islamic[*] |
Limbi vorbite | limba arabă[3] limba engleză |
Modifică date / text |
Ala al-Din Abu al-Hassan Ali ibn Abi-Hazm al-Qarshi al-Dimashqi (în arabă: علاء الدين أبو الحسن عليّ بن أبي حزم القرشي الدمشقي ) (n. 1210, Damasc, Imperiul Selgiuc – d. , Cairo, Sultanatul Mameluc) a fost unul dintre cei mai mari polimați musulmani. Activitate sa este legată de foarte multe domenii: fizică, anatomie, fiziologie, chirurgie, oftalmologie, teologie, filozofie, logică, psihologie, sociologie, astronomie, geologie, gramatică, lingvistică, istorie, futurologie, teoria și filozofia științei.
S-a născut la Damasc. Urmează colegiul medical al-Noori din orașul natal unde, pe lângă medicină, mai studiază și literatura arabă, jurisprudență, teologie și filozofie. Ibn al-Nafis devine expert în drept islamic și medicină.
În 1236 se mută la Cairo. Lucrează la spitalul Al-Nassri, apoi la Al-Mansouri, unde devine medic-șef.[4]
Ibn al-Nafis a trăit într-o perioadă marcată de puternice frământări politice și sociale. Este vorba de cruciade și de Marea invazie mongolă, urmată de asediul și cotropirea Bagdadului (1258), apoi a Siriei (1259).
Ca mulți alți musulmani, al-Nafis a considerat toate aceste invazii ca fiind o pedeapsă divină asupra musulmanilor care s-au abătut de la islamismul sunit, căruia al-Nafis îi era adept.
În perioada 1260 - 1277, al-Nafis este medicul personal al sultanului Baibars.
După moartea sa, locuința sa este donată, așa cum chiar al-Nafis dorise, spitalului Mansuriya.[4]
Până atunci era considerată valabilă teoria lui Galen, îmbunătățită de Avicenna. Aceasta susținea că sângele ajunge în partea dreaptă a inimii, trece prin niște "pori" prin septul cardiac și ajunge în partea stângă, unde se amestecă cu aer preluând acel "spirit divin" pentru a-l transporta în tot trupul. Mai mult, la Galen, sistemul venos era separat de cel arterial, singura zonă de contact era formată din acei "pori" invizibili.
Ibn al-Nafis arată că această doctrină este eronată, astfel că:[5]
În domeniul lingvisticii arabe, Ibn al-Nafis a scris două cărți:
În ceea ce privește logica, savantul arab a scris două lucrări: