Himen | |
![]() Diversitatea formelor ale himenului | |
Detalii | |
---|---|
Latină | hymen vaginae |
Originea embrionară | Sinus urogenital |
Parte din | Vulvei |
Sistem | Aparatul genital feminin |
Resurse externe | |
Gray's | p.1264 |
TA | A09.1.04.008 |
FMA | 20005 |
Terminologie anatomică |
Hymen (grecește ὑμήν "piele, pieliță", latină hymen vaginae) denumește o membrană subțire care acoperă parțial deschiderea vaginală a femeii.
În stadiile incipiente ale genezei fetale, vaginul nu prezintă deschidere. Himenul se dezvoltă dintr-un strat subțire de țesut, care separă vaginul de sinus urogenitalis și se formează din celule ale sinusului și ale vaginului. În cele mai multe cazuri, himenul se deschide încă înainte de naștere. Mărimea și forma himenului diferă mult între femei.
Unele din formele cele mai răspândite sunt:
Doar în rare cazuri himenul închide complet vaginul ca o forma specifică de ginestrezie, atresia hymenalis (sau lat. hymen imperforatus). Deoarece în asemenea cazuri la prima menstruație sângele nu se scurge, o mică intervenție chirurgicală e necesară pentru a crea o deschidere vaginală.
În general se crede că himenul este lezat la primul act sexual, deflorația (deflorare). De aceea un himen intact este considerat o dovadă de virginitate, asta mai ales în culturi care pun accent pe castitatea și "nepătarea" mireselor înainte de nuntă. Sângele himenului lezat pe cearceaful nopții de nuntă este considerată dovada virginității miresei.
În realitate însă mai mult de jumătate din femei nu sângerează la primul act sexual [1] și himenul nu e lezat.[2][3] Legenda dezvirginării sângeroase provine probabil din timpuri în care fete foarte tinere au fost măritate cu bărbați adulți. În asemenea cazuri leziuni ale organelor genitale erau normale.
Himenul poate suferi leziuni prin activitate fizică ca mersul cu bicicleta, gimnastică, prin căderi, sau prin masturbație. Nu este stabilit dacă himenul poate fi lezat prin tampoane folosite la menstruație. Există femei care se nasc fără himen. La alte femei himenul este atât de stabil, încât este necesară lărgirea deschiderii pe cale chirurgicală pentru a permite femeii sex fără dureri. Există și cazuri când himenul acoperă orificiul vaginal în întregime, ceea ce duce la blocarea scurgerii lichidului menstrual, acesta acumulându-se în vagin. În astfel de situație este nevoie de intervenție chirurgicală pentru a face o incizie în membrană. O astfel de îndepărtare a himenului pe cale chirurgicală se numește himenectomie. Datorită acestei diversități, himenul nu poate fi considerat dovadă pentru sau împotriva virginității unei fete sau femei.
La examinări ginecologice se încearcă păstrarea intactității himenului. În multe cazuri himenul este suficient de elastic pentru a rezista unei examinări vaginale prudente la o virgină.
Reconstrucția himenului pe cale chirurgicală (reconstrucție himenală) este posibilă. La această operație, marginea himenului este reconstituită, astfel încât la un act sexual el va fi lezat și va sângera, putând livra "dovada" virginității.
La unele mamifere himenul nu este decât o mică cută inelară la deschiderea vaginului. Himenul este prezent la cimpanzei, elefanți, lamantini, balene și cai [4][5].
Subjects who admitted having past intercourse still had non disrupted, intact hymens in 52% of cases.
Hymens, or vaginal closure membranes or vaginal constrictions, as they are often referred to, are found in a number of mammals, including llamas, ...
Materiale media legate de Himen la Wikimedia Commons
|