Viața
Între 1924-1931 a urmat Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara, continuând în 1931-1935 la facultatea de educație fizică din București. După absolvire a profesat la Sighișoara (1935-36) ca educator, iar în perioada 1935-38 Hans Wolfram Hockl a fost profesor de sport la școala de învățători Banatia din Timișoara.
Din 1930 până în 1940 a fost numit șeful departamentului de educație fizică la Sibiu. În 1940 Hockl s-a întors la Timișoara, unde a fost din nou profesor de sport la școala de învățători Banatia (1940-1942). Între 1942 și 1945 a luptat pe front, în al Doilea Război Mondial și a căzut prizonier la americani, în 1945.
După eliberarea din prizonierat, s-a stabilit întâi la Gmunden (1945-46), apoi la Bad Ischl (1946-1948). Între 1948-1956 a trăit în Lager Haid lângă Linz, iar din 1956 în Hörsching în Oberösterreich. În 1991 s-a retras într-un cămin de bătrâni în orașul Traun, unde a murit în 1998. A fost înmormântat la Linz.
A lăsat o bogată moștenire literară, între care multe lucrări în dialectul șvabilor bănățeni.
Hans Wolfram Hockl este întemeietorul Societății Internaționale Lenau (Internationale Lenau-Gesellschaft),[5] prin intermediul căreia, până la moartea sa, a decernat 20 de premii de debut unor tineri autori șvabi bănățeni.
După război, Hans Wolfram Hockl, s-a distanțat critic de bagatelizările și falsificările istorice practicate de concetățenii săi, implicați direct în politica național-socialistă.[6][7]
Austro-Ungaria, origine șvăbească
România
Austria
