Grafemul este cea mai mică unitate semantică distinctivă a unei limbi scrise, analogă fonemului în limba vorbită. În scrierea alfabetică corespunde literei.

Un grafem poate avea sau nu înțeles în sine. Grafemele includ litere, logotipuri, ideograme, cifre, semne de punctuație și așa mai departe.

Cuvântul grafem vine de la cuvântul grecesc γράφω gráphō („a scrie”) și sufixul -em. Studiul grafemelor se numește grafemică.

Notație

[modificare | modificare sursă]

Grafemele sunt deseori scrise în paranteze ascuțite, de exemplu ⟨a⟩, ⟨B⟩ și așa mai departe.[1] Prin analogie, fonemele se scriu între bare oblice (de exemplu, /a/, /b/), iar parantezele pătrate sunt folosite pentru transcrierile fonetice ([a], [b]).

Tipuri de grafeme

[modificare | modificare sursă]

Principalele tipuri de grafeme sunt logogramele, care reprezintă morfeme (de exemplu, caractere chinezești, semnul &, care înseamnă „și” sau „cu”; de asemenea cifre arabe; semnele silabice care reprezintă silabe (de exemplu, în kana ale limbii japoneze); litere alfabetice, care în mare corespund fonemelor.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ The Cambridge Encyclopedia of Language, second edition, Cambridge University Press, 1997, p. 196

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]