Chivu Stoica | |
Chivu Stoica | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 8 august 1908 Smeeni, Regatul României |
Decedat | 16 februarie 1975, (67 de ani) București, Republica Socialistă România |
Cauza decesului | plagă împușcată[*] |
Căsătorit cu | Maria Manolescu |
Copii | Duțu și Ani (adoptați) |
Cetățenie | România |
Religie | creștin ortodox |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba română |
Prim-ministru al României | |
În funcție 2 octombrie 1955 – 21 martie 1961 | |
Precedat de | Gheorghe Gheorghiu-Dej |
Succedat de | Ion Gheorghe Maurer |
Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România | |
În funcție 24 martie 1965 – 9 decembrie 1967 | |
Precedat de | Avram Bunaciu (interimar) |
Succedat de | Nicolae Ceaușescu |
Premii | Erou al Muncii Socialiste[*] |
Partid politic | Partidul Comunist Român |
Profesie | militar |
Modifică date / text |
Parte dintr-o serie despre | ||||||||
România comunistă | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Organizații
|
||||||||
Politici
|
||||||||
Cultură
|
||||||||
Proteste și rezistență |
||||||||
Relațiile cu URSS |
||||||||
|
||||||||
Chivu Stoica (n. , Smeeni, România – d. , București, România) a fost un politician comunist român, prim-ministru al României în perioada 1955-1961, cel de-al 48-lea prim-ministru/Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România în perioada 24 martie 1965 - 9 decembrie 1967, după care a fost înlocuit în această funcție de către Nicolae Ceaușescu.
În anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În anul 1933 a fost condamnat la închisoare pentru participare la greva de la Atelierele CFR Grivița.[2]
Chivu Stoica a fost deputat în Adunarea Deputaților în sesiunea 1946 - 1948. Chivu Stoica a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1975.
Chivu Stoica s-a sinucis acasă cu propria armă de vânătoare.[1]
Chivu Stoica a fost distins cu următoarele decorații:
Predecesor: Gheorghe Gheorghiu-Dej |
Prim-ministrul României 2 octombrie 1955 – 21 martie 1961 |
Succesor: Ion Gheorghe Maurer |
|
|