| Aleksei Homiakov | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Moscova, Imperiul Rus[5] |
| Decedat | (56 de ani)[1][2][3][6] Sperșnevo-Ivanovskoe(d), Regiunea Lipețk, Rusia |
| Înmormântat | Cimitirul Novodevici[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (holeră) |
| Căsătorit cu | Ekaterina Mihailovna Homeakova[*] |
| Copii | Nikolai Alekseevici Homeakov[*] Dmytry Khomjakov[*] Anna Alexeievna Khomiakova[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | filozof poet scriitor pictor militar |
| Limbi vorbite | limba rusă[7][8] |
| Activitate | |
| Alma mater | Imperatorski Moskovski universitet[*] |
| Organizație | Academia de Științe din Sankt Petersburg[*] |
Modifică date / text  | |
Aleksei Stepanovici Homiakov (în rusă Алексе́й Степа́нович Хомяко́в, n. , Moscova, Imperiul Rus – d. , Sperșnevo-Ivanovskoe(d), Regiunea Lipețk, Rusia) a fost un teolog, filozof, poet și artist amator rus. El a pus bazele mișcării slavofile, împreună cu Ivan Kireevski, și a devenit unul dintre cei mai importanți teoreticieni critici ai mișcării. Fiul lui, Nicolae Homiakov, a fost președinte al Dumei de Stat.
Homiakov și-a trăit întreaga sa viață la Moscova, considerând acest „oraș cu o mie de cupole” ca un simbol al modului de viață rus. Latifundiar de succes, el a publicat foarte puțin în timpul vieții sale. Scrierile sale, tipărite postum de prietenii și ucenicii săi, au exercitat o influență profundă asupra Bisericii Ortodoxe Ruse și filozofilor laici ruși precum Feodor Dostoievski, Konstantin Pobedonosțev și Vladimir Soloviov. Lucrarea Amintiri și cugetări a lui Aleksandr Herzen conține o încântătoare caracterizare a lui Homiakov.
Pentru Homiakov, socialismul și capitalismul erau descendenți la fel de respingători ai decadenței occidentale. Occidentul nu a reușit să rezolve problemele spirituale umane, deoarece a susținut concurența în detrimentul cooperării. După propriile sale cuvinte, „Roma și-a păstrat unitatea în detrimentul libertății, în timp ce protestanții au avut libertate, dar și-a pierdut unitatea”.[9]
Propriile idei ale lui Homiakov se învârt în jurul termenului sobornost, echivalentul slavon al catolicității exprimate în Crezul de la Niceea; acesta poate fi tradus vag ca „sobornicitate”. Homiakov considera obșcina rusă ca un exemplu perfect al sobornicității și i-a elogiat pe țăranii ruși pentru smerenia lor.
Homiakov a murit de holeră, infectat de un țăran pe care a încercat să-l trateze. El a fost înmormântat alături de cumnatul său, Nikolai Iazîkov, și de un alt discipol, Nikolai Gogol, în Mănăstirea Danilov. Sovieticii au dispus dezhumarea rămășițelor pământești ale celor trei și le-au îngropat în noul Cimitir Novodevici.
|titlelink= (ajutor)
|titlelink= (ajutor)
