Gheorghe Rozin | |
Generalii inspectori de blindate Gheorghe Rozin (în dreapta imaginii), și Heinz Guderian (aflat în stânga), aici într-o imagine din 1944 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] |
Decedat | (72 de ani) |
Ocupație | militar |
Activitate | |
Gradul | general |
Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial |
Modifică date / text |
Gheorghe Rozin (n. 27 iulie 1888, Fălticeni – d. 10 ianuarie 1961, Închisoarea Văcărești) a fost un general român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial.
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, în timpul Primului Război Mondial, când a îndeplinit funcția de ofițer de stat major în statul major al Armatei a 2-a.
A fost înaintat în 31 martie 1938 la gradul de general de brigadă și în 24 ianuarie 1942 la gradul de general de divizie.[3]
A fost decorat la 7 noiembrie 1941 cu Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Mare Ofițer cu panglica de „Virtutea Militară” „pentru bravura și destoinicia cu care și-a comandat Divizia în bătălia din jurul Odessei”.[4]
A fost comandant al Corpului 6 Armată.
După instalarea guvernului Petru Groza, generalul de corp de armată Gheorghe Rozin a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.[5] La 30 mai 1949, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.[6]