Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Acest articol se referă la un oraș din România. Pentru alte sensuri, vedeți Caracal (dezambiguizare).
Caracal este un municipiu în județul Olt, Oltenia, România. Este fosta reședință a județului Romanați. Teritoriul administrativ al municipiului are o suprafață de 7.472 hectare, iar populația este de 30.954 locuitori.
Municipiul Caracal este situat la intersecția DN6 (București – Craiova - Timișoara, E70) cu drumurile naționale Corabia – Râmnicu Vâlcea – Sibiu (DN54, DN64) beneficiind în același timp și de un important nod de cale ferată care completează transportul rutier cu cel feroviar. Are o poziție geografică ce îl situează la 40 km de portul fluvial Corabia, la 55 km de aeroportul Craiova și, beneficiind de rețeaua feroviară, se justifică dezvoltarea rețelei de drumuri naționale și județene.
Geografie
Municipiul Caracal este situat în sudul țării, la vest de Olt, la intersecția paralelei 44"7' latitudine nordică cu meridianul de 24"21' longitudine estică. Este așezat la marginea răsăriteană a Câmpiei Romanaților, la contactul dintre subdiviziunile acesteia, Câmpul Înalt Leu-Rotunda și terasa Caracal.
În subteran, este străbătut de râul Gologan. În afară de valea pârâului Gologan, mai există încă o apă curgătoare, sub denumirea de Valea Torentului. Această vale puțin adâncită (6 - 8m), vine dinspre vestul orașului, traversează șoseaua Celaru și se desfășoară de-a lungul străzii Mărăști, prelungindu-se până la valea Gologanului. După cum numele îi spune, valea este seacă, având apă numai în timpul ploilor torențiale.
Caracalul este împrejmuit de pădurile de la Comanca, Fărcașele, Hotărani și Reșca. Zona geografică în care se află orașul Caracal are un climat temperat continental, cu ușoare influențe submediteraneene. Plantele din această zonă sunt specifice arealului stepei, înlocuite în prezent, aproape în totalitate, de culturi agricole. Vegetația naturală (spontană) din zona Caracal se încadrează în asociația de silvostepă (pajiște alternând cu pădure), în partea sudică și vestică și de luncă pe valea Tesluiului și Oltului.
Fauna este cea caracteristică stepei și silvostepei.
Istorie
Stema interbelică
Prima atestare documentară a Caracalului, într-un hrisov, datează din 17 noiembrie (XI) 1538.
Situat în câmpia Romanațiului, Caracalul este plin de vestigii care dovedesc locuirea acestui ținut încă din preistorie. Stau dovadă descoperirile arheologice din vremurile paleoliticului, neoliticului și din epoca bronzului. Se află situat între ruinele castrului roman Romula (com. Resca, la nord de Caracal) și ale cetății Sucidava (Corabia).
În oraș se află ruinele unui turn care a fost atribuit de folclor împăratului roman Caracalla (217), de la numele căruia ar proveni denumirea orașului. O altă opinie ar fi că numele orașului provine din limba cumană sau peceneagă: "kara kale" adică cetatea neagră. Moșia Caracalului a făcut parte inițial din imensa avere a familiei Craioveștilor. În 1589, când Mihnea Turcitul a hotărât modul de împărțire al averilor acestei familii, Caracalul a intrat pe seama domnească, creându-se cadrul pentru dezvoltarea urbană. Mihai Viteazul și-a făcut aici o curte domnească și o biserică. Tot Mihai Viteazul a ridicat Caracalul la rang de oraș.
Cea mai veche biserică păstrată din sec. XVI este biserica Domnească Ovidenia ctitorită de domnul Pătrașcu cel Bun, pe care Mihai Viteazul a avut-o ani buni una din reședințe, având o curte de unde își administra cele 23 de moșii din împrejurimi.
În biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de familia Jianu, se află înmormântat haiduculIancu Jianu.
Unirea Principatelor la 1859 are lăsate urme și la Caracal. Deputatul Ioan Dumitriu în Divanul Ad-hoc al acelor ani se află înmormântat în Biserica Toți Sfinții, biserică ctitorită la 1818. În această biserică se află Icoana Sfântului Cristofor – Sfântul cu cap de lup.
În timpul celor două conflagrații mondiale Caracalul s-a evidențiat cu două regimente care s-au acoperit de glorie în lupta pentru țară: Regimentul II Romanați și Regimentul 2 Călărași.
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Caracal se ridică la 27.403 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 30.954 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (84,58%), cu o minoritate de romi (3,95%), iar pentru 11,41% nu se cunoaște apartenența etnică.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,91%), iar pentru 12,24% nu se cunoaște apartenența confesională.[4]
Caracal - evoluția demografică
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Prezentare
Statuia „Susurul”, operă a sculptorului Ion Dimitriu-Bârlad, amplasată în Parcul „Constantin Poroineanu” din Caracal
Municipiul Caracal se întinde pe o suprafață de 72 km², în câmpia Romanațiului din sud-estul Olteniei. Dacă, în conformitate cu o statistică a anului 1845, Caracalul avea la acea vreme în cele 10 mahalale, 952 de familii, deci aproximativ 5.000 de locuitori, recensământul din anul 2002 înregistrează un număr de 36.406 de locuitori, din care 2.000 de tineri plecați la studii în țară.
Cu mii de ani în urmă, se poate spune că a fost o așezare (sat), situată mai târziu pe vechiul drum roman ce lega Sucidava de Romula-Malva. Această afirmație este dovedită de nucleele de piatră specifice culturii de prund, unelte de silex și ciocane de piatră cu locașuri de înmănușare, descoperite cu ocazia amenajării parcului „Constantin Poroineanu”, fosile animaliere, fragmente de vase pictate și de ceramică reprezentând cultura Vădastra, obiecte de bronz și de fier.
Trecerea de la nivelul de așezare rurală la cea de târg se va face mai târziu, odată cu dezvoltarea agriculturii și a comerțului în această parte a țării, precum și creșterii importanței drumurilor comerciale ce veneau din Transilvania pe valea Oltului la Dunăre și al Craiovei și Bucureștilor, ce se întretăiau la Caracal. În timp, devine orașul reședință a fostului județ Romanați.
În ceea ce privește numele orașului Caracal, s-au emis două ipoteze.
Prima este legată de numele împăratului roman Marcus Aurelius Antoninus Caracalla (211-217), care, în urma unei campanii împotriva geților, ar fi împroprietărit, în anul 215 d.Hr., o parte din veterani. Aceștia au întemeiat o așezare ce i-a purtat numele - Caracalla, cetățenii Romulei primind cetățenie romană și numele de „romanates”;
Prin a doua ipoteză, se presupune că numele așezării a fost atribuit de către cumani, în secolele IX-X, acesta fiind Cara-cale (Cetatea Neagră sau Turnul Negru). Poate să fie numai o simplă coincidență în toponimia orașului Caracal. Un argument privind prezența cumanilor pe aceste locuri, este actuala existență în zonă a unor sate purtând denumirea de Comani, Comanca, Comănița.
Până în prezent, se acceptă ca primă atestare documentară a localității Caracal hrisovul emis la 17 noiembrie 1538, la cancelaria de la Târgoviște a domnitorului Țării Românești Radu Vodă Paisie (1535-1545), fiul nelegitim al lui Radu cel Mare. Conform acestui document, Radu Vodă Paisie arată că: „am dat și am miluit pe boierul domniei mele“ Radu vel Clucer (vistier), „pentru slujba pe care mi-a slujit-o, cu dreaptă slujbă“ două moșii cumpărate de la „jupânița Marga din Caracal cu 30.000 aspri“.
Casa „Iancu Jianu” din Caracal, monument istoric
Orașul Caracal a fost ridicat la rangul de municipiu prin legea nr. 104/24 noiembrie 1994, fiind al doilea municipiu din județul Olt, ca urmare a ponderii pe care o deținea în zonă, atât ca dezvoltare edilitară, cât și ca număr de locuitori, producție industrială și agricolă, calitate a vieții culturale și sportive, zestre spirituală și potențial uman deosebit.
Așezat în Câmpia Romanațiului, este tipic prin formă și așezare, orașelor de șes. Este străbătut de râul Gologan, ale cărui ape sunt canalizate subteran pe cuprinsul localității. Altitudinea variază de la 95,5 metri în partea de est, până la 128,3 metri în partea de sud-vest.
Din punct de vedere edilitar, cele 5 cartiere de blocuri și cele peste 7.000 de case dispun de alimentare cu apă curentă, asigurată din trei surse, apă extrasă prin 63 de foraje, fiecare cu un debit mediu de 10 mc/h și adusă printr-o rețea cu o lungime de peste 37 km. Rețeaua de distribuție, inelară în proporție de 60%, se întinde pe mai mult de 88 km.
Cele două stații electrice coborâtoare de mare capacitate, asigură electrificarea în procent de 100% a municipiului, capacitate care poate permite o eventuală și posibilă extindere a activității economice a localității.
Energia termică este asigurată în mod centralizat de la centrala termică alimentată cu gaze naturale. Odată finalizată investiția, rețeaua de alimentarea cu gaze naturale are o lungime de aproape 90 km, urmând să deservească circa 7.000 de abonați la cartierele de blocuri, 5.000 de abonați la case și peste 1.000 de societăți comerciale.
Telecomunicațiile sunt asigurate de o centrală telefonică digitală de tip static, care oferă servicii integrate de telefonie și internet. De asemenea, furnizorii de servicii Internet din zonă oferă servicii, folosind tehnologii linie de telefon comutată (dial-up), linie închiriată sau prin radio.
Transport
Municipiul Caracal este intersectat de DN6 (București – Craiova - Timișoara, E70) cu drumurile naționale Corabia – Râmnicu Vâlcea – Sibiu (DN54, DN64). În același timp, beneficiază și de un important nod de cale ferată, care completează transportul rutier cu cel feroviar, dar și o poziție geografică ce îl situează la 41 km de portul fluvial Corabia.
Distanțe rutiere
Municipiul se află la următoarele distanțe față de:
Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Caracal, monument istoricMonumentul Eroilor din Caracal
Teatrul Național „Ștefan Iordache” din Caracal reprezintă o mândrie arhitectonică a urbei, proiectată de austriacul Franz Billek, înălțată în stil eclectic, cu accente neobaroce și neo-renascentiste în secolul XIX. În 2009 a fost redeschis și, astfel, a concentrat asupra sa toată emoția orașului cât și curiozitatea unor mari actori români de seamă.
Parcul "Constantin Poroineanu" este unul dintre parcurile naturale cele mai frumoase din România, fiind recunoscut în Europa ca cel de-al treilea parc natural ca dimensiune. Numele de Poroineanu a fost ales în amintirea lui Constantin Poroineanu cel care a donat terenul și întreaga sa avere orașului. Parcul este realizat după proiectele arhitecților Redonț și Pinard necesitând inițial lucrări de asanare a smârcurilor și canalizarea subterană a terenului. Actualmente cuprinde mai multe terase-restaurante pe lac, insulițe, cât și locuri de agrement. În acest parc pot fi întâlnite numeroase specii autohtone de plante și arbori, dar și specii exotice aclimatizate în România.
Pinacoteca Marius Bunescu.Cum nu s-a reușit să se înființeze un muzeu în Caracal, această idee a fost preluată în toamna anului 1944 de un grup de elevi și profesori de la liceul „Ioniță Asan“ care au constituit Societatea culturală „Haralamb Lecca“. Profesorul Pătru Crăciun, director al liceului „Ioniță Asan“, la stăruința pictoriței Hortensia Popescu, începe în anul 1946 demersurile pentru achiziționarea de opere de artă, având și sprijinul unor renumiți pictori născuți la Caracal, dintre care amintim pe Marius Bunescu, Mihail Lapatty, Ion Musceleanu, Gheorghe Teodorescu-Romanați. Actul de naștere al pinacotecii datează din 17 aprilie 1947, când conducerea liceului „Ioniță Asan“ trimitea un apel către pictorii născuți în Caracal, în care se spunea: „Orașul în care v-ați născut, respectos vă roagă prin noi de a-l ajuta la îndeplinirea unui frumos plan artistic, pe care-l nutrește de mai multă vreme: înființarea unei pinacoteci ...“
Biblioteca Virgil Carianopol. În 1936, ia ființă o bibliotecă publică, Biblioteca Ateneului, cu 2.257 volume, care a funcționat în librăria fraților Mărculescu. În perioada 1936-1950 biblioteca avea un număr de 99 de cititori și difuza câteva sute de cărți anual. Mai târziu a devenit Biblioteca Căminului Cultural Preda Buzescu, iar la 1 noiembrie 1950 a devenit bibliotecă orășenească. În 1998, Consiliul local a hotărât ca Biblioteca orășenească să poarte numele poetului caracalean, Virgil Carianopol.
Casa Memorială Iancu Jianu.„Masivă și având o formă deosebită stil culă boierească, casa a fost construită probabil de paharnicul Costache Jianu, tatăl lui Iancu, pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind o construcție cu parter, etaj și o pivniță. În această casă și-a petrecut o parte a vieții Iancu Jianu, o personalitate a istoriei Caracalului, provenit dintr-o familie de boieri mijlocii ai cărei membri au îndeplinit diferite funcții atât pe lângă domnie, cât și în administrația locală a județului.
Sinagoga din Caracal. Sinagoga din Caracal a fost construită în anul 1902, după cum reiese din inscripția exterioară, amplasată pe edificiu, în aproprierea fostului cartier evreiesc. Ea a fost ridicată pentru a servi ca spațiu de cult de către curentul de evrei sefarzi (proveniți din mișcarea de imigrare din Spania, zonele mediteraneene, începând cu anul 1492 și ajunși în Țara Românească prin 1496).
Foișorul de foc, un turn înalt, circular, cu o platformă de supraveghere, a fost construit în anul 1901, pe locul curții domnești a lui Mihai Viteazul, lângă Comandamentul de incendiu al orașului, care se afla sub coordonarea primăriei. De acolo, de pe platformă, străjerul privea orașul și dădea alarma, atunci când observa un posibil incendiu. Serviciul de stins focul a funcționat până în anul 1936, când toate unitățile de pompieri au fost militarizate.
Sala Polivalentă a fost construită inițial pentru a servi ca sală de sport a liceului teoretic "Mihai Viteazul" , ulterior, moderna Sală Polivalentă fiind cumpărată de către primăria Caracal. Săptămână de săptămână sunt organizate aici diferite competiții sportive - handbalistice, fotbalistice, concursuri de skanderbeg și nu numai, fiind cea mai modernă sală polivalentă din județul Olt. Este construită în perioada mandatului de premier al lui Adrian Năstase și a fost cuprinsă în proiectul 400 de săli de sport pentru România.
Stadionul „Parc” este considerat unul dintre obiectivele turistice principale realizate de primăria din Caracal. Arena a găzduit meciurile Universității Craiova, dar și meciuri ale naționalei României de tineret și constituie un principal factor în crearea unei imagini bune a orașului fanion al Olteniei. Stadionul cuprinde dotări moderne, printre care enumerăm cele peste 8 500 de locuri pe scaune, dar și o tribună oficială de nivel european. Săptămânal, aici FC Caracal (liga a III-a) își dispută meciurile pe teren propriu.
Muzeul Romanațiului a fost înființat la 1949 în clădirea ce a aparținut familiei Jienilor din str. Negru Vodă nr. 1. Reînființat în 1990, azi are sediul pe str. Iancu Jianu la nr.24, în casa lui Iancu N. Dobruneanu, nepotul lui Iancu Jianu.[5] El adăpostește valori inestimabile, mărturii ale istoriei acestor meleaguri, descoperite, colecționate, conservate și expuse cu profesionalism de colectivul de istorici ce lucrează în această instituție culturală.
Începuturile vieții economice pe vatra istorică a orașului au fost determinate de așezarea geografică. Locuitorii acestui teritoriu aveau ocupații complementare strâns legate de specificul geografic.
Agricultura și creșterea vitelor au constituit principalele ocupații încă din preistorie. Descoperirile arheologice efectuate în Caracal și localitățile din împrejurimi la Vlădila, Studina, Grădinile, Reșca, Fărcașele-Hotărani sunt relevante pentru modul cum se lucra pământul în această perioadă a neoliticului timpuriu și mijlociu (cu ajutorul săpăligii din corn de animal). Solurile bogate în cernoziom și pânza freatică la mică adâncime au determinat cultivarea intensivă a plantelor. Zona păduroasă a oferit un fond cinegetic bogat, care sub aspect economic reprezenta o sursă importantă pentru vânătoare și pășunat.
Pădurea a servit ca loc de exploatare pastorală, agricolă și apicolă și ca loc de așezare a satelor sau drumurilor.
Pe harta întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700, precum și în cea a lui Specht (1790), Caracalul apare înconjurat de păduri. Este tipul de așezare născută în pădure, din care se desprindeau drumurile orientate în toate direcțiile, având formă rotundă.
Exploatarea pădurii pentru necesități legate de agricultură, gospodărești și construcții au contribuit la despădurire. În sistemul economic al secolului al XVIII-lea, produsele pădurii au cunoscut o largă utilizare meșteșugărească. Inițiativa localnicilor de a tăia pădurea pentru a face ogor, a fost încurajată de către stăpânii moșiilor și de ocârmuire. Până la 1900, au dispărut vechile păduri dintre Craiova, Caracal și Olteț, cuprinse în harta lui Specht (1790) și harta rusească din 1835. Harta din 1864 înfățișează doar câteva insule care au mai rămas din pădurea din jurul Caracalului.
Magazinul „Central” din Caracal
Industrie
În prezent, în municipiul Caracal funcționează 3 mari unități economice, acestea fiind:ROMANITA SA (tricotaje), ROMVAG SA (vagoane) și Fabrica de Conserve.
În anul 1967, a fost înființată fabrica de conserve, cu un număr de 1200 de salariați (în noiembrie 1965 a început construcția halelor, iar, în 1967, fabrica fost dată parțial în folosință, pentru ca, la începutul anului 1974, să funcționeze la întreaga sa capacitate).
În perioada 1972 – 1974, fabrica a atins maximul capacității sale de producție. Avea angajați cu contract de muncă nedeterminat, un număr de 1300 de salariați, iar, cu contract sezonier, un număr de 1800 de salariați. În această perioadă, se prelucra o gamă largă de conserve, fructe, carne, legume, pastă de tomate, must concentrat, etc. Acestea erau destinate atât pieței interne, cât și pentru export. Mai mult de jumătate din producția anuală totală era destinată exportului în diferite țări de pe continent.
După 1990, fabrica își schimbă denumirea în S.C. Fructus Romanați, înregistrând o scădere a producției, datorată crizei economice. După anul 2000, întreprinderea se scindează, o parte fiind preluată de S.C. Leader International și S.C. Monteverde. În unele spații, care au aparținut societății S.C. Fructus Romanați, au fost amenajate secții de confecții ale unor societăți comerciale de profil, cu capital italian.
În anii 1960, ca urmare a creșterii cantității de lapte produse de unitățile C.A.P., I.A.S., cât și de la gospodăriile populației, a apărut necesitatea valorificării acestora în noi unități industriale, prin construirea unei fabrici de produse lactate. În urma studiilor făcute, s-a considerat că cel mai bun amplasament ar fi orașul Caracal, deoarece se afla situat în centrul surselor de lapte. În consecință, în primăvara anului 1967, a fost dată în funcțiune Fabrica de produse lactate, sub patronajul Industriei de Lactate Craiova. Odată cu noua împărțire teritorială din 1968, Fabrica de Produse Lactate Caracal a fost preluată de Industria Laptelui Olt. Fabrica a fost dotată cu linii tehnologice și aparatură de ultimă generație adusă din fosta Republica Democrată Germană, aplicându-se cele mai noi tehnologii de prelucrare a laptelui. Dotarea s-a făcut și cu circa 60 de mașini autocisterne, camioane și autodube frigorifice, atât pentru colectarea materiei prime, cât și pentru desfacerea produselor prelucrate. Fabrica a fost construită pentru a prelucra circa 75.000 litri lapte pe zi în produse proaspete, telemea și lapte pentru aprovizionarea orașului București și a orașelor din județul Olt.
Având în vedere dotările acestei unități, cât și existența unui personal calificat, s-a creat necesitatea diversificării gamei de produse, atât pentru nevoile interne, cât și pentru export. Astfel, după ce asigurau necesitățile interne, unitatea a exportat în multe țări cum ar fi : Italia, Anglia, Australia, R.D.G., R.F.G. , S.U.A., Iran, Egipt, Kuweit,
Grecia, Liban etc. Fabrica de Produse Lactate Caracal a fost deservită de un număr de circa 160 de oameni: muncitori, preparatori produse lactate, laboranți, tehnicieni, ingineri, personal auxiliar și T.E.S.A. La conducerea fabricii, s-au aflat directorii: Roșu Nicolae, Vârtosu Dumitru, Ali Esat, Mitrică Constantin, Iliescu Ion etc.
După Revoluția Română din decembrie 1989, fabrica a continuat să funcționeze în sistemul de stat până în anul 2000, când a fost privatizată și i s-a schimbat profilul în fabrică de conserve, sub titulatura de Romconserv S.R.L Caracal. Din anul 2005, Romconserv S.R.L Caracal a fost cumpărată de către grupul Hame din Cehia, societate cu capital integral ceh. Producția fabricii constă într-o gamă diversificată de conserve de carne, de legume și de mâncăruri gătite. Numărul salariaților fabricii este de 270. Societatea este condusă de către trei administratori, numiți de către AGA. În subordinea acestora, se află secțiile de producție și cercetare, departamentele funcționale: financiar contabil, planificare, comercial, resurse umane, tehnic, aprovizionare, logistică și expediție. În funcția de director general al societății este inginer Subrt Petr. În prezent, ea se află sub patronajul firmei cehe Hame, păstrându-și vechiul sediu.
Educație
În prezent, în Caracal funcționează mai multe școli, licee, colegii, școli postliceale și universități.
Învățământ școlar
Școala Gimnazială Nr. 1, situată pe str. Mihai Viteazul, nr. 2, este cea mai veche din municipiu. Școala a fost înființată în anul 1832, fiind continuarea Școlii de băieți nr. 1. Școala dispune de 14 săli de clasă, o bibliotecă cu un număr de 7125 de volume, laboratoare de biologie, fizică, chimie și informatică, 4 cabinete, 2 ateliere și o sală de sport. Școala este frecventată de 495 elevi, îndrumați de 7 învățători și 21 de profesori.
Școala Gimnazială Nr. 2 își are sediul pe str. Heliade Rădulescu, nr. 2. În prezent, are un efectiv de elevi de peste 1000 de elevi, școala posedând un număr de 27 de săli de clasă, 3 laboratoare și o sală de sport modernă. Colectivul didactic este alcătuit din 20 de învățători și 36 de profesori.
Centrul Militar din Caracal
Școala Gimnazială Nr. 3 funcționează în clădirea veche de pe str. Gheorghe Doja, nr. 91, căreia i s-a adăugat un corp nou. Are 8 săli de clasă, bibliotecă, bază sportivă.
Școala Gimnazială Nr. 4 în prezent este închisă, din cauza lipsei de elevi.
Școala Gimnazială „Gheorghe Magheru”(fosta Școală Generală Nr. 5), situată pe str. Radu Calomfirescu, nr. 7, a luat ființă la 1 ianuarie 1962, numindu-se Școala Generală nr. 5. De la 1 septembrie 1994 școala funcționează într-un local nou situat în zona de sud-vest a orașului. Clădirea școlii are trei etaje, 16 săli de clasă, 4 laboratoare, 2 ateliere, 2 cancelarii (una pentru profesori și una pentru învățători), o bibliotecă, o sală de sport. În școală învață în jur de 1000 de elevi, grupați în 15 clase primare și 12 gimnaziale, îndrumați de 42 de cadre didactice (15 învățători și 27 de profesori). Rezultatele obținute de elevi sunt meritorii, premii la faza națională a olimpiadelor școlare obținute la limba și literatura română, la chimie și fizică.
Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”(fosta Școală Generală Nr. 7) a luat ființă la 1 septembrie 1986, ca Școala cu clasele I-VIII nr. 7. Școala funcționează pe str. General Magheru, nr. 11. Este frecventată de un număr de peste 1.000 de elevi, repartizați în 51 de clase. Procesul de învățământ este asigurat de 75 de cadre didactice: 22 de învățători și 53 de profesori. Clădirea școlii este structurată pe 3 etaje, dispunând de 26 de săli de clasă, o bibliotecă bine dotată, 3 laboratoare, o sală de sport modernă.
Învățământ preuniversitar
Liceul Teoretic "Ioniță Asan"(fostul Colegiu Național "Ioniță Asan") În prezent, liceul are un număr de 1.938 elevi. Oferta educațională a liceului este: profilul real cu specializările, matematică-informatică-bilingv engleză, matematică-informatică, științele naturii; profilul uman, filologie - bilingv engleză, filologie - bilingv franceză, filologie, istorie - științe sociale.
Liceul Agricol "Dimitrie Petrescu"(fostul Colegiu Agricol "Dimitrie Petrescu") a luat ființă în anul 1948, când Ministerul Agriculturii a preluat întreaga bază materială a Școlii normale de la Gimnaziul industrial ce fusese înființat în 1945, formând o nouă unitate școlară numită Școala Medie tehnică de mecanizare a agriculturii. Școala colaborează profitabil cu Stațiunea de cercetare și dezvoltare agricolă, cu Agromec Caracal, cu IELIF – Olt sucursala Caracal, etc. În ultimii ani școala a pregătit electromecanici auto, contabili, operatorii morărit și panificație, topograf, șoferi mecanici- auto.
Liceul Teoretic Mihai Viteazul" s-a înființat la 1 septembrie 1990. Pe băncile de studiu ale liceului învață în prezent un număr de 1.063 de elevi. Liceul are ca profile: profil real, matematică, informatică, matematică-informatică bilingv engleză, științele naturii; profil uman, filologie-bilingv engleză, filologie, științe sociale.
Liceul Industrial "Matei Basarab"(fostul Colegiu Tehnic "Matei Basarab") a fost stabilit la 1 septembrie 1973. Cursurile sunt frecventate de 1608 elevi, structurate pe următoarele profile: tehnic-mecanic, electricitate (tehnicieni, instalatori, electricieni), industrie mică, mecanică (tehnicieni mecanici); servicii, tehnicieni în activități financiare și comerciale, lucrători în comerț. Începând cu 1 septembrie 2007 a devenit Colegiul Tehnic Matei Basarab.
Liceul Tehnologic „Constantin Filipescu”(fosta Școală Generală Nr. 6) Actualul Liceu Tehnologic „Constantin Filipescu” este moștenitorul școlilor Moga și Filipescu și are o vechime de peste 135 de ani. În orașul Caracal, exista, încă din 1831, o școală începătoare, dar târgoveții caracaleni au solicitat înființarea unei școli noi în partea de est a orașului; aceasta este aprobată prin adresa nr. 7271 din 1867. În anul 1964, este construit actualul local cu destinația de liceu teoretic; această destinație se schimbă începând cu anul 1970, când elevii ocupă actualele săli de clasă în Școala cu clasele I-VIII nr. 6. În unitatea de învățământ funcționează clase pe mai multe cicluri de învățământ: preșcolar, primar, gimnazial dar și de liceu tehnologic, pentru învățământul de zi și seral.
Învățământ universitar
Școala postliceală „Carol Davila” a fost înființată la 23 octombrie 1992, cu 300 de locuri, având profilurile medicină generală și radiologie – igienă, cu sediul pe strada Lotrului nr. 31. În prezent, școala are un număr de 60 de locuri și 20 de cadre didactice, dintre care 9 permanente.
Universitatea Ecologică București - învățământ privat are din anul 2007 o filială în Caracal cu sediul în Colegiul Ioniță Asan. Forma de învățământ este cu frecvență zilnică, frecvență redusă și fără frecvență având și cursuri de masterat.
Sport
Primele manifestări sportive la Caracal sunt cunoscute din anul 1923, când se înființează prima asociație sportivă în județul Romanați, numită Asociația Sportivă Răsăritul Caracal. Aceasta însemna o echipă de fotbal, alcătuită din elevi de liceu, care, timp de 22 de ani, până în 1945, avea să reprezinte orașul în campionatul Ligii Olteniei și în cel Districtual.
În anul 1936, în parcul Poroineanu, exista un teren de tenis, pe care îl folosea Societatea Tenis Club din Caracal, a cărei președintă era Lelia Policrah, iar secretar Dan Boruzescu. Echipa își disputa jocurile pe terenul amenajat la Regimentul 19 Infanterie, iar echipamentul era întreținut în cadrul regimentului.
După război, în 1945, unele competiții fotbalistice, întrerupte din cadrul Campionatului Districtual Oltenia, au fost reluate. Amenajarea bazei sportive din Caracal a început în 1960, în urma unui memoriu tehnic ce prevedea construirea unei tribune cu 650 de locuri. Fiind stadion de nivel raional, trebuia să asigure tribuna pentru 2000-5000 de locuri. În ianuarie 1961, baza sportivă este dată în folosință, cu un teren de fotbal de 70 x 105 m, o pistă de atletism de 400 m și o tribună de 650 locuri.
În timpul perioadei comuniste, apare mișcarea sportivă, care avea ca scop atragerea maselor de tineri în practicarea activității fizice, prin competiții sportive de masă: Cupa Unității Tineretului Muncitor, Cupa Tineretului Muncitor. În aceste întreceri, sportivii caracaleni au obținut o serie de rezultate foarte bune la atletism, handbal, volei, baschet, cros etc.
Caracalul s-a făcut cunoscut prin numele unor sportivi de performanță cum ar fi Mariana Stănescu, Viorica Ghican, Liviu Prica, Dumitru Marcu și alții.
Echipa de fotbal Sportul Muncitoresc (F.C. Caracal) din divizia C, s-a calificat de 4 ori în Cupa României. În anul 1977, a luat ființă, ca urmare a ordinului Ministerului Educației și Învățământului nr.1229/1977, Clubul Sportiv Școlar Caracal, ca unitate independentă. La înființare Clubul Sportiv Școlar Caracal a avut în structura sa secții de atletism, fotbal, handbal, box și lupte greco-romane. Secția de atletism de la CSS Caracal a obținut, în ultimii ani, peste 50 de medalii la competiții de nivel național si international.
Municipiul Caracal este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Ion Doldurea[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]
România
Olt
